CSJ. Decizia nr. 2261/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2261/2003
Dosar nr. 81/2002
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 411/2000 Tribunalul Timiş a admis acţiunea formulată de reclamanta R.A. R. Timişoara, precum şi cererea reconvenţională formulată de Asociaţia familială K.R. şi, în consecinţă:
A fost obligată R.A. R. la plata sumei de 312.374.707 lei, reprezentând contravaloare produse agricole suplimentare neachitate şi 10.631.203 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 881/ A din 27 septembrie 2000 a casat sentinţa tribunalului şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, întrucât aceasta nu s-a pronunţat asupra obligaţiilor SC A. SRL şi a reprezentantului acestuia.
În fond după casare, Tribunalul Timiş, prin sentinţa civilă nr. 717 din 9 aprilie 2001, a respins acţiunea, astfel cum a fost precizată de SC C. TIMIŞ SA. A constatat prescris dreptul la acţiune al reclamantei în ceea ce priveşte cererea de chemare în judecată a pârâtei SC A. SRL. A constatat prescris dreptul la acţiune al pârâtei Asociaţia familială K.R. în ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată împotriva reclamantei SC C. SA.
Această hotărâre a fost păstrată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ care, prin Decizia nr. 820/ A din 3 octombrie 2001 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta SC C. şi pârâta Asociaţia familială K.R.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, faţă de concluziile rapoartelor de expertiză, efectuate în cauză, în mod corect a fost respinsă acţiunea reclamantei, susţinerile acesteia nefiind susţinute de nici o probă a dosarului.
A mai reţinut că, deşi pârâta Asociaţia familială K.R. a susţinut că numai ultimele livrări de produse din luna iunie au fost livrate peste cantitatea datorată, tribunalul a analizat termenul de prescripţie prin ansamblul probator administrat în cauză, inclusiv prima întâmpinare a pârâtei din data de 31 mai 1996, când arată că, din întreaga cantitate de produse predate reclamantei a reţinut suma de 895.640 lei pentru servicii, reţineri ce au fost efectuate în anul 1993 – împrejurare ce conduce la concluzia că cererea reconvenţională a fost formulată peste termenul de 3 ani prevăzut de lege.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Asociaţia familială K.R., susţinând că în mod eronat instanţa de fond şi de apel au apreciat că dreptul său la acţiune este prescris, pentru că termenul de prescripţie începe să curgă de la data de 4 august 1994, întrucât la această dată, prin livrări de cereale, au fost achitate atât creditul, cât şi dobânzile aferente, stabilite prin contract. La această dată a încetat starea asociaţiei de debitoare faţă de reclamantă şi, cum până în acest moment era debitoare, nu se născuse dreptul său la acţiune.
Recursul este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că, la data de 28 septembrie 1993, între părţi a intervenit contractul nr. 519, potrivit căruia R.A. R. Timiş s-a obligat să acorde Asociaţiei Familiale K.R. credite subvenţionate de către stat pentru cultivarea unei suprafeţe de 526 hectare teren arabil, urmând ca aceasta să ramburseze creditul din recolta de cereale a anului 1994, în cel mult 10 zile de la încheierea recoltatului.
Aşadar, potrivit convenţiei încheiate, părţile şi-au asumat obligaţii reciproce, care s-au derulat din toamna anului 1993 – până în vara anului 1994. Prin creditele primite în această perioadă, pârâta a devenit debitoare faţă de R.A. R., dar termenul de prescripţie a acestor datorii a început să curgă abia la scadenţă, adică la 10 zile de la terminarea recoltatului [Cap. II lit. b) din contract].
Prin livrarea de cereale din data de 1 august 1994, pârâta a achitat în întregime valoarea creditului acordat de R.A. R., precum şi a dobânzilor aferente.
Cererea reconvenţională are ca obiect plata surplusului de recoltă livrat reclamantei, la data de 1 august 1994, peste nivelul avansului şi al dobânzilor aferente, surplus pe care R.A. R. nu l-a plătit.
Rezultă deci, că pentru pârâtă, dreptul de a solicita contravaloarea surplusului de cereale livrate reclamantei s-a născut la data de 1 august 1994, când acesta a devenit debitoare prin refuzul de a face plata cerealelor.
Cum cererea reconvenţională a fost introdusă la data de 18 aprilie 1997, înlăuntrul termenului de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, Curtea constată că dreptul la acţiune al pârâtei nu este prescris, aşa cum greşit au reţinut cele două instanţe.
În consecinţă, Curtea, în conformitate cu art. 313 C. proc. civ., va admite recursul pârâtei, va admite apelurile declarate de cele două părţi împotriva sentinţei civile nr. 717/2001 pe care o desfiinţează şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Asociaţia Familială K.R. Timişoara, împotriva deciziei nr. 820/ A din 3 octombrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, pe care o casează.
Admite şi apelurile declarate de aceeaşi pârâtă şi de reclamanta SC C. TIMIŞ SA Timişoara, împotriva sentinţei nr. 717 din 9 aprilie 2001 a Tribunalului Timiş, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Timişoara.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2260/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2263/2003. Comercial → |
|---|
