CSJ. Decizia nr. 226/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 226/2003
Dosar nr. 3098/2001
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 466, pronunţată la data de 25 mai 2000, în dosarul nr. 1663/2000, secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Suceava, a respins acţiunea în regres, formulată de reclamanţii C.M. şi C.G., prin care aceştia au solicitat, în temeiul art. 1674 C. civ., obligarea pârâţilor I.M. şi I.R. la plata valorii reactualizate a ½ din suma achitată de aceştia creditoarei B.C.R., sucursala Suceava, în calitate de cofidejusori, alături de pârâţi şi a contractului de credit nr. 212 din 21 septembrie 1999, încheiat între sus numita creditoare şi debitoarea S.C. V.C. S.R.L., cu motivarea că reclamanţii nu au făcut dovada achitării menţionatului debit şi că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile art. 1674 C. civ.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Suceava a admis apelul formulat de reclamanţi, împotriva acestei hotărâri pe care a schimbat-o, în tot, în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâţilor să plătească reclamanţilor suma de 57.686.042 lei, reprezentând ½ din valoarea reactualizată a debitului achitat de aceştia, în întregime, creditoarei, în calitate de cofidejusori.
Spre a hotărî astfel, prima instanţă de control judiciar a reţinut că reclamanţii au făcut dovada achitării debitului cu chitanţa nr. 8384341 din 16 iunie 1999, depusă la dosar şi că, în cauză, sunt îndeplinite cerinţele art. 1674 C. civ.
Împotriva deciziei pronunţată în apel au formulat recurs intimaţii pârâţi şi apelantul reclamant C.G., fără a se indica temeiul de drept al cererilor de recurs.
În motivarea recursului intimaţilor pârâţi s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a dat o interpretare greşită art. 1666 C. civ. şi art. 1674 C. civ., ignorând alin. (2) al acestui articol care face trimitere la cerinţele art. 1673 C. civ., neîndeplinite de reclamanţi, întrucât aceştia au făcut o plată voluntară.
Apelantul reclamant a criticat, prin cererea sa de recurs, neacordarea cheltuielilor de judecată de către instanţa de apel cu toate că le-a solicitat.
Examinând criticile formulate de recurenţi, Curtea apreciază că, în conformitate cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ., acestea pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul intimaţilor pârâţi este nefondat.
Astfel, este de observat că instanţa de apel nu a făcut referire la dispoziţiile art. 1666 C. civ., pentru a se putea stabili dacă a apreciat eronat acest text legal, care consacră prezumţia de solidaritate şi principiul obligaţiei la totalitate „a celor ce au garantat unul şi acelaşi creditor pentru una şi aceeaşi datorie" şi care, de altfel, nu au relevanţă, fundamentându-şi corect hotărârea pe dispoziţiile art. 1674 C. civ., cărora le-a făcut o corectă interpretare şi aplicare, reţinând, cu justeţe, raporturile dintre cofidejusori, având în vedere că reclamanţii au achitat creditoarei întreaga datorie la plata căreia erau ţinuţi, solidar, în temeiul art. 42 alin. (2) C. com., faţă de natura comercială a obligaţiei garantate, alături de debitoare şi de ceilalţi cofidejusori, şi de pârâţii în cauză, astfel cum rezultă din sentinţa nr. 1027, pronunţată de secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Suceava, rămasă irevocabilă, situaţie ce-i îndreptăţea să solicite pârâţilor de a fi despăgubiţi de partea ce-i priveşte, în temeiul acestor dispoziţii legale, care consacră dreptul de regres formal în cazurile prevăzute de art. 1673 întrucât, legiuitorul nu a vrut ca aceia dintre cofidejusori care plătesc toată datoria să suporte singuri insolvabilitatea debitorului sau celelalte împrejurări evocate, reţinându-se că, în speţă, era îndeplinită cerinţa prevăzută de alin. (1) pct. 4 al acestui text legal.
Constatând neîndeplinirea cerinţelor art. 304 pct. 9, Curtea va respinge recursul intimaţilor pârâţi, ca fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ.
În ce priveşte recursul apelantului reclamant, examinarea actelor şi lucrărilor dosarului a relevat că, deşi, apelanţii reclamanţi au solicitat instanţei de apel cheltuielile de judecată pe care le-au efectuat în cauză, în cele două faze procesuale, acestea nu le-au fost acordate.
Aşa fiind, rezultă că prima instanţă de control judiciar a încălcat dispoziţiile art. 174 alin. (1) C. proc. civ., faţă de culpa procesuală a intimaţilor şi dreptul apelanţilor reclamanţi, nevinovaţi de declanşarea activităţii judiciare, de a fi despăgubiţi.
Faţă de cele ce preced, în considerarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., Curtea va admite recursul apelantului reclamant, cu consecinţa modificării deciziei atacate în parte, în sensul obligării intimaţilor pârâţi să plătească apelanţilor reclamanţi şi suma de 4.552.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, menţinând celelalte dispoziţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii I.M. şi I.R., împotriva deciziei nr. 37 din 31 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Admite recursul declarat de reclamantul C.G., împotriva aceleiaşi decizii pe care o modifică în parte, în sensul că obligă intimaţii pârâţi I.M. şi I.R. la 4.552.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, menţinând celelalte dispoziţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2259/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2260/2003. Comercial → |
|---|
