CSJ. Decizia nr. 2489/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2489/2003
Dosar nr. 402/2002
Şedinţa publică din 7 mai 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S.I.F. Muntenia Bucureşti a chemat în judecată SC S.I. SA Bucureşti şi a solicitat ca, prin sentinţa care se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 22.102.910 lei dividende datorate şi neachitate în anii 1996 - 1997 şi 1998, din care suma de 10.048.410 lei, reprezentând dividende restante pe anul 1996, 11.202.700 lei dividende restante pe 1997 şi 851.800 lei dividende restante pe 1998, precum şi la plata de daune moratorii calculate în funcţie de rata scontului.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa nr. 1057 din 14 februarie 2001, a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 22.102.910 lei dividende, la 18.983.930 lei daune moratorii şi la 3.140.210 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că S.I.F. Muntenia SA este acţionară la societatea pârâtă şi că, potrivit Legii nr. 31/1990, este îndreptăţită la încasarea dividendelor.
Sentinţa a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, care, prin Decizia civilă nr. 1464 din 15 noiembrie 2001, a respins, ca neîntemeiat, apelul pârâtei SC S.I. SA Bucureşti.
Curtea de apel a apreciat ca, fiind neîntemeiate, criticile care vizau acordarea daunelor moratorii, motivând că, potrivit art. 43 C. com., datoriile lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua în care devin exigibile.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs pârâta SC S.I. SA Bucureşti.
Recurenta a susţinut, fără să motiveze în drept, că a achitat dividendele la care a fost obligată, dar că nu sunt datorate daunele-interese moratorii, întrucât între părţile în proces nu s-au stabilit raporturi comerciale şi, ca urmare, nu sunt aplicabile prevederile art. 43 C. com. şi ale OG nr. 9/2000.
Recursul este nefondat.
Dreptul la beneficii, ca rezultat al activităţii comerciale, încetează să mai fie un drept social, el devine un drept de creanţă individual al acţionarilor, cu toate consecinţele care decurg din acesta.
Corelativă acestui drept este obligaţia de plată a dividendelor de către societate, care constituie o obligaţie comercială şi nu civilă, rezultată din, însuşi, scopul urmărit de orice tip de societate comercială.
Art. 43 C. com. stabileşte regula potrivit căreia „datoriile comerciale, lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua în care devin exigibile".
Regula curgerii dobânzii de drept este deplin aplicabilă societăţii comerciale debitoare, obligaţia privind plata dividendelor fiind comercială pentru aceasta.
Şi celelalte condiţii cerute de textul citat mai sus sunt îndeplinite, în sensul că obligaţia debitorului constă într-o sumă de bani, care a devenit lichidă şi exigibilă, aşa încât, în mod corect, s-au acordat daunele moratorii la nivelul taxei de scont B.N.R.
În ce priveşte plata dividendelor, efectuată după pronunţarea sentinţei, este de reţinut că acesta a constituit un mod de executare care nu duce în mod necesar la modificarea sentinţei sau a deciziei pronunţată în apel, întrucât, la data pronunţării, s-a stabilit corect că dividendele erau datorate. Cum în căile de atac promovate s-a confirmat soluţia primei instanţe, plata astfel efectuată a devenit o chestiune de executare.
În consecinţă nu sunt motive de netemeinicie sau nelegalitate, care să ducă la modificarea sau casarea deciziei nr. 1464, pronunţată la data de 15 noiembrie 2001 de Curtea de Apel Bucureşti, astfel că recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC S.I. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 1464 din 15 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 7 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2480/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2500/2003. Comercial → |
|---|
