CSJ. Decizia nr. 2500/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2500/2003
Dosar nr. 679/2003
Şedinţa publică din 7 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 septembrie 2002, reclamanta SC A.L.F. SA Ploieşti a chemat în judecată pârâtul, Consiliul Local al municipiului Ploieşti, pentru a se constata dreptul său de proprietate asupra imobilului – magazia nr. 23 situată în complexul C. din Ploieşti, compus dintr-un teren în suprafaţă de 123 mp şi o construcţie din anul 1975.
Prin sentinţa civilă nr. 12247 din 21 octombrie 2002, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Prahova, secţia comercială.
Primind dosarul spre soluţionare, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a format dosarul nr. 722/2003, iar prin sentinţa nr. 262 din 27 ianuarie 2003, a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Ploieşti şi, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, a înaintat dosarul Curţii de Apel Ploieşti.
Prin sentinţa nr. 26 din 25 februarie 2003, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a soluţionat conflictul negativ de competenţă şi a stabilit competenţa materială a Tribunalului Prahova.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că litigiul poartă asupra unui imobil care face parte din fondul de comerţ şi, ca atare, raportul juridic dedus judecăţii este unul de natură comercială.
Cu actul înregistrat la 18 martie 2003, reclamanta SC A.L.F. SA Ploieşti a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, susţinând că, prin acţiune, s-a solicitat recunoaşterea unui drept care nu este de natură comercială, competenţa revenind Judecătoriei Ploieşti.
Recursul reclamantei este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că reclamanta a solicitat să se constate dreptul său de proprietate asupra unui imobil cu destinaţia de spaţiu comercial, situaţie în care curtea de apel a fost îndreptăţită să reţină că tribunalul, ca instanţă comercială, are competenţa de a soluţiona litigiul.
Critica reclamantei se referă la faptul că, indiferent de natura construcţiei, recunoaşterea dreptului de proprietate trebuie să se facă de instanţa de drept comun, dar motivul său de recurs nu poate fi primit, deoarece nu poate fi ignorată împrejurarea că se urmăreşte constatarea unui drept de proprietate asupra unui fond de comerţ, ceea ce atrage competenţa instanţei comerciale.
Sub acest aspect, curtea de apel a reţinut, în mod justificat, faptul că fondul de comerţ, în materialitatea sa, nu poate fi supus decât legislaţiei comerciale, chiar dacă, într-un caz sau altul, devin incidente şi dispoziţii din alte ramuri de drept.
Pentru aceste considerente, recursul reclamantei va fi respins, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, SC A.L.F. SA Ploieşti, împotriva sentinţei nr. 265 din 25 februarie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 7 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2489/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2503/2003. Comercial → |
|---|
