CSJ. Decizia nr. 2512/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2512/2003
Dosar nr. 7003/2001
Şedinţa publică din 8 mai 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune, reclamanta SC L.F. SA Craiova a solicitat obligarea pârâtelor M.E. şi SC I.C. SRL Craiova, să se constate reziliat contractul de locaţie de gestiune nr. 2/1995 şi să de dispună evacuarea pârâtelor din magazinul din Complexul C. Craiova.
Prin sentinţa nr. 878 din 12 iunie 2000 Tribunalul Dolj a admis în parte acţiunea, s-a dispus evacuarea pârâţilor, fiind respins capătul de cerere privind rezilierea contractului de locaţie.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, între părţi, s-a încheiat contractul de locaţie cu termen, la 31 decembrie 1996, prelungit prin minuta din 2 decembrie 1996, până la data de 31 decembrie 1998 şi că, prin adresa nr. 1047 din 23 noiembrie 1998, reclamanta a notificat pe pârâtă să-i elibereze spaţiul până la 31 decembrie 1998, data expirării locaţiei.
Sentinţa a fost menţinută de Curtea de Apel Craiova, care a respins, ca nefondate, atât apelul reclamantei, cât şi apelurile declarate de pârâte.
Împotriva deciziei nr. 736 din 5 iulie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, pârâtele SC I.C. SRL şi M.E. au declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, întrucât numai printr-o interpretare eronată a probelor şi a susţinerilor sale, din care rezultă netemeinicia acţiunii de evacuare, s-a putut ajunge la admiterea şi evacuarea acestora.
Se mai susţine că, la data promovării acţiunii, reclamanta nu mai era proprietara spaţiului, redobândirea acestuia a avut loc de abia în 1999, când s-a dispus anularea licitaţiei.
Recursul s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
Examinând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, în raport cu criticile formulate, se constată că recursul declarat este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă: raporturile dintre părţi s-au desfăşurat în baza contractului de locaţie de gestiune nr. 2/1995, cu termen la 31 decembrie 1996, prelungit până la 31 decembrie 1998.
Prin adresa nr. 1047 din 23 noiembrie 1998, reclamanta a notificat pe pârâtele-recurente să elibereze spaţiul la 31 decembrie 1998, data expirării contractului, conformându-se astfel dispoziţiilor art. 1348 C. civ., situaţie în care pârâtele nu s-au mai putut prevala de dispoziţiile art. 1437 C. civ., privind relocaţiunea tacită.
Potrivit contractului de locaţie de gestiune, pârâtele aveau obligaţia să efectueze anume îmbunătăţiri, la nivelul sumei de 51.000.000 lei, până la 31 decembrie 1996, specificate în anexa 1 din contract, în raport cu art. 87 din Hotărârea nr. 457/1997, cheltuielile efectuate de recurente, în sumă de 39.000.000 lei, fiind cheltuieli de întreţinere, nu de structură sau modernizare.
Cum îmbunătăţirile nu au fost efectuate, s-a dispus scoaterea la vânzare a spaţiului în litigiu.
Din iulie 1999, reclamanta-intimată a devenit proprietara întregului pachet de acţiuni privind spaţiul comercial în litigiu.
Astfel fiind, în raport cu considerentele arătate legal, instanţele au dispus evacuarea pârâtelor recurente din spaţiul deţinut.
De altfel, evacuarea a fost şi executată încă din 15 octombrie 2001, conform procesului-verbal de executare silită de la dosar.
Recursul fiind nefondat a fost respins, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtele SC I.C. SRL Craiova şi M.E. împotriva deciziei nr. 736 din 5 iulie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă recurentele la plata sumei de 4.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC L.F. SA Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 8 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2503/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2517/2003. Comercial → |
|---|
