CSJ. Decizia nr. 2517/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2517/2003
Dosar nr. 518/2002
Şedinţa publică din 8 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 6731, la data de 2 noiembrie 2000, reclamanta SC A.P. SA Deva a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC T.S. SRL Deva, instanţa de judecată să pronunţe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 6.802.961 lei, reprezentând contravaloare servicii aferente perioadei martie 1999 – martie 2000 şi a sumei de 4.688.977 lei, reprezentând penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În susţinerea pretenţiilor deduse judecăţii, reclamanta invocă faptul că pârâta nu a achitat contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă pentru perioada martie 1999 – martie 2000, sumă pentru care reclamanta a calculat şi penalităţi.
Prin sentinţa nr. 578 din 10 aprilie 2001, Tribunalul Hunedoara, secţia comercial şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă reţine că pârâta a refuzat plata facturilor pentru perioada în litigiu în mod justificat, deoarece, însăşi, reclamanta recunoaşte că obiectul plăţii solicitate include şi pierderile din instalaţia existentă după contorul de evidenţă la citirile lunare, ca urmare a unor defecţiuni apărute pe instalaţia de după apometru, defecţiuni aduse la cunoştinţa conducerii reclamantei de către pârâtă, fără, însă, a fi remediate.
De asemenea, prima instanţă mai reţine că pârâta nu are acces la conducta principală, alimentându-se cu apă menajeră de la societăţile învecinate încă din anul 1999.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel reclamanta SC A.P. SA Deva, invocând faptul că defecţiunea în instalaţii este la ieşirea apei din apometru şi, deci, remedierea acesteia era în sarcina pârâtei, în baza contractului nr. 284, încheiat între părţi la data de 12 februarie 1999.
Apelul reclamantei a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 764 din 19 octombrie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel reţine că reclamanta nu a putut dovedi că şi-a îndeplinit obligaţia de a citi apometrul în prezenţa pârâtei şi aceea de a întocmi procesul-verbal din care să rezulte indexul nou şi cel vechi al consumului de apă.
Totodată, instanţa de apel reţine că, în mod corect, prima instanţă a apreciat asupra excepţiei de neexecutare a contractului de către reclamantă şi, pe cale de consecinţă, respingând acţiunea acesteia din urmă.
Împotriva hotărârii pronunţate în apel a declarat recurs reclamanta, SC A.P. SA Deva, întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 11 C. proc. civ.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, din actele dosarului, se constată că, însăşi, reclamanta recunoaşte includerea în cantitatea de apă, facturată şi refuzată la plată de către pârâtă, a pierderilor înregistrate ca urmare a defecţiunilor existente la instalaţia de după apometru, defecţiuni despre care reclamanta avea cunoştinţă, însă, asupra cărora nu a luat măsurile de remediere ce-i reveneau, aşa după cum rezultă din actele anexate la dosarul de la fond.
Prin urmare şi în considerarea întregului material probator, instanţa de recurs apreciază, ca legale şi temeinice, hotărârile pronunţate de instanţa de apel şi de prima instanţă, astfel că nu pot fi primite criticile aduse în recurs de către reclamantă, acestea neavând suport legal, probele administrate constatându-se a fi corect apreciate de către ambele instanţe.
În consecinţă, instanţa de recurs, pentru considerentele ce preced, va dispune în sensul respingerii acestuia ca nefondat.
Aşa fiind, Curtea
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.P. SA Deva împotriva deciziei nr. 764 din 19 octombrie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 8 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2512/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2520/2003. Comercial → |
|---|
