CSJ. Decizia nr. 2537/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2537/2003
Dosar nr. 572/2002
Şedinţa publică din 9 mai 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, Curtea constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 678 din 3 iulie 2000, Tribunalul Teleorman a admis acţiunea formulată de reclamanta S.D.E.E. Alexandria, în contradictoriu cu pârâta SC A.P. SA şi a obligat reclamanta la plata sumei de 160.579.379 lei, reprezentând contravaloare energie electrică, precum şi 10.118.175 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut, în baza înscrisurilor de la dosar, respectiv, contractul nr. 160/1994 şi facturile aferente cursului pentru perioada 30 iunie 1998 - 1 martie 2000.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei a fost respins de secţia comercială a Curţii de Apel Bucureşti, care a pronunţat Decizia nr. 1383 din 9 noiembrie 2001. În apel s-a administrat şi proba cu expertiză contabilă.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că ambele instanţe au reţinut o situaţie de fapt care nu corespunde probelor administrate.
Pe de o parte, deşi pârâta a făcut dovada cu procesul verbal din 21 mai 1998, că a fost debranşată de la reţeaua de alimentare de către reclamantă (la fond) şi cu raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză (în apel) a demonstrat că nu datorează nici o sumă de bani reclamantei, totuşi, a fost obligată la plată. Că expertiza contabilă, care constituie un mijloc de probă administrat în apel, a fost înlăturată fără nici o motivare de către instanţa de apel.
Criticile sunt neîntemeiate, iar recursul se va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează. Este riguros exactă afirmaţia recurentei-pârâte că, la 21 mai 1998, a fost debranşată de la reţeaua de alimentare.
Este, de asemenea, exactă susţinerea recurentei că expertul contabil a stabilit, raportându-se la acte, că pârâta nu datorează sumele pretinse de reclamantă. Dar, faţă de împrejurarea necontestată de pârâtă, că, după 21 mai 1998, data debranşării, ea a achitat, conform dovezilor de la dosar, contravaloarea unei facturi emise pentru consumuri înregistrate în lunile noiembrie 1998, septembrie 1999, ianuarie, februarie, mai, iunie 2000 şi faţă de procesele de debranşare din 24 august 1998, 20 decembrie 1999 şi 28 martie 2000 (ulterioare primei debranşări) instanţele nu puteau să tragă altă concluzie decât aceea că pârâta a continuat să consume curent electric din reţeaua reclamantei. Expertiza contabilă a fost, în mod corect, înlăturată ca mijloc de probă irelevant faţă de probele invocate supra, pe de o parte, ea nu a avut ca obiect să constate dacă s-a mai consumat şi nici nu putea, pentru dovedirea consumului, fiind necesară expertiză tehnică, care, însă, nu a fost cerută, pe de altă parte, susţinerea expertului nu este fundamentată ştiinţific şi este contrazisă de celelalte mijloace de probă.
Cum în dreptul procesual civil român nu este prestabilită o ierarhie a mijloacelor de probă, acestea fiind apreciate egal ca valoare, în mod corect, instanţa de apel a înlăturat concluziile raportului contabil. Cu acest supliment de motivare, Decizia Curţii de Apel Bucureşti este legală şi temeinică.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.A.P. Comoara, judeţul Teleorman, împotriva deciziei nr. 1385 din 9 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 9 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2529/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2539/2003. Comercial → |
|---|
