CSJ. Decizia nr. 2535/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2535/2003
Dosar nr. 523/2002
Şedinţa publică din 9 mai 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Dolj, sub nr. 1934/C/1998, SC I.A. SA Craiova a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va da, în contradictoriu cu SC C.N. SRL Craiova, să oblige pârâta la plata sumei de 4.823.759 lei, reprezentând contravaloare lucrări de construcţii montaj executate până la 31 mai 1992, la 1.333.130 lei contravaloare serviciu pază, până la 7 aprilie 1993, 41.379.901 lei despăgubiri, ca urmare a inflaţiei, la 9.500.055 lei penalităţi calculate, conform Legii nr. 76/1992, cu cheltuieli de judecată.
La data de 8 august 1995, reclamanta a promovat o altă acţiune împotriva pârâtei, având acelaşi obiect, formându-se dosarul nr. 981/1995, ce a fost conexat prezentei cauze.
Prin cerere reconvenţională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la predarea construcţiei în starea în care se află, preluarea urmând a avea loc după efectuarea unei expertize tehnice.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 399 din 19 aprilie 1999, a respins acţiunea, a admis reconvenţionala şi a obligat reclamanta-pârâtă să predea pârâtei-reclamante construcţiile în stadiul în care se aflau la data sistării lucrărilor, să efectueze remedierile necesare pentru înlăturarea degradărilor produse ca urmare a neluării măsurilor de conservare şi pază a obiectivelor de investiţii de la sistare până în prezent, cu 1.310.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, din actele dosarului, culpa reclamantei-pârâte în neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contract, obligând-o să predea pârâtei-reclamante construcţiile la stadiul în care se aflau la sistarea din proprie iniţiativă a lucrărilor, remediind degradările ce s-au produs.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 1021 din 15 noiembrie 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta-pârâtă împotriva sentinţei mai sus menţionate şi a anulat, ca netimbrat, apelul pârâtei-reclamante.
SC I.A. SA Craiova a declarat recurs împotriva deciziei, arătând, în esenţă, că instanţele au reţinut greşit temeiul acţiunii, a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii unor lucrări de construcţii pe care le-au executat în baza unui contract, deci, nu avea a se analiza în cauză culpa.
- Deşi intimata nu a solicitat despăgubiri, prin decizie se stabileşte că ei au prejudiciat-o prin facilitarea sustragerii unor materiale.
- În apel nu s-a ţinut seama de prevederile art. 6 şi 8 din contract, care au fost respectate de intimată. Avansul de 400.000 lei lunar nu s-a stabilit a fi folosit doar pentru procurarea de materiale, situaţie în care nu se putea reţine că nefalcând suma la momentul primirii, materialele au fost achiziţionate ulterior la preţuri majorate.
- Sistarea lucrărilor de construcţii în perioada de iarnă, în anii 1990 – 1991, nu le este imputabilă că a fost dispusă prin hotărâre a Guvernului, iar pe de altă parte, s-a produs din culpa pârâtei, care nu a plătit avansul de câte 400.000 lei lunar.
- Intimata trebuia obligată la plata lucrărilor executate, fiind pusă în întârziere în ce priveşte recepţia şi pierderea lor.
- Expertiza efectuată în apel confirmă executarea lucrărilor a căror contravaloare a pretins-o. În plus, au prezentat în apel acte ce le justifică pretenţiile, dar asupra cărora, însă, instanţa nu s-a pronunţat.
- Greşit a fost înlăturată expertiza efectuată de expertul D.N. şi dacă s-a înlăturat expertiza tehnică pe care, drept consecinţă, logic era să o înlăture şi pe cea contabilă. Concluziile expertului G.Gh. nu puteau fi avute în vedere, onorariul său fiind achitat de intimată.
- Cheltuielile de judecată nu au fost corect stabilite.
Recursul a fost respins, ca nefondat, pentru următoarele motive:
Din probele dosarului rezultă că, între părţi, la 15 aprilie 1991, s-a încheiat un contract de antrepriză, reclamanta, în calitate de antreprenor, având obligaţia de a construi M.H.C. în Craiova. Lucrările trebuiau efectuate în perioada 1 august 1990 - 31 decembrie 1991.
În mai 1992, reclamanta, unilateral, a sistat lucrările la obiectivul respectiv.
Expertiza tehnică efectuată de expertul D.N. în care se precizează că, la data de 30 iunie 2001, valoarea actualizată a lucrărilor rămase neachitate se ridică la suma de 1.504.000 lei, nu putea fi reţinută de instanţa de apel, având în vedere precizările acestuia, în sensul că a ajuns la această concluzie pe baza analizei situaţiilor de plată prezentate de reclamantă.
Prin acţiune, reclamanta a solicitat şi obligarea pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând parte din contravaloarea lucrărilor efectuate şi neachitate integral.
Faţă de apărarea pârâtei, în sensul că nu datorează suma pretinsă, deoarece reclamanta a folosit sumele pe care le-a avansat pentru procurarea materialelor înglobate în lucrări în alte scopuri, iar la data când le-a achiziţionat, preţul a fost mult mai mare, pentru a stabili dacă aceasta este situaţia, dacă, într-adevăr, reclamanta este în culpă, instanţa corect a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnico-contabile.
Expertul, în raport cu obligaţiile asumate de părţi prin contract, inclusiv, dispoziţiile art. 6 şi 8, cu situaţiile de plată şi evidenţele contabile ale părţilor cu privire la obiectivul respectiv, a ajuns la concluzia, verificând şi situaţia lucrărilor pe teren, a stabilit că pârâta-reclamantă nu datorează suma pretinsă prin acţiune, a achitat chiar mai mult decât contravaloarea lucrărilor executate, obiecţiunile formulate nevizând încălcarea unor dispoziţii legale, ci păreri personale ale reclamantei cu privire la lucrarea respectivă.
Reclamanta-pârâtă nu a dovedit, astfel cum susţine, prin motivele de recurs că, în perioada decembrie 1990 - februarie 1991, lucrările au fost suspendate în condiţiile prevăzute de HG nr. 1215/1990 sau din culpa pârâtei-reclamante, care nu şi-a onorat obligaţiile de plată contractuale.
Aşa cum s-a arătat, într-adevăr, expertiza confirmă efectuarea lucrărilor, dar nu şi faptul că nu s-a achitat contravaloarea lor, concluziile expertului D. neputând fi avute în vedere pentru motivele arătate, actele prezentate nefiind de natură a înlătura concluziile expertizei efectuate la fond.
Faptul că instanţa a înlăturat corect, aşa cum s-a arătat, expertiza tehnică efectuată în apel nu atrăgea în mod logic, astfel cum se susţine, şi înlăturarea expertizei tehnico-contabile efectuate la fond, expertul G.Gh., la apel, a fost ales consilierul pârâtei-reclamante, dar, din nici o probă a dosarului, nu rezulta că în cadrul expertizei ce a efectuat-o la fond, care a fost avută în vedere de instanţe, ar fi favorizat vreo parte.
Reţinerile instanţei cu privire la pagubele suferite de pârâta-reclamantă prin sustragerea unor materiale rezultă din probele administrate, ele, însă, nu au influenţat cu nimic soluţia pronunţată, având în vedere obiectul acţiunii şi al cererii reconvenţionale.
În raport cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., cheltuielile de judecată au fost corect stabilite.
Pentru motivele arătate, reţinându-se legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, s-a respins, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC I.A. SA Craiova, împotriva deciziei nr. 1021 din 15 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 9 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2534/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2536/2003. Comercial → |
|---|
