CSJ. Decizia nr. 2544/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2544/2003
Dosar nr. 5524/2002
Şedinţa publică din 13 mai 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. La data de 5 iunie 2000, reclamanta I., înregistrată la Tribunalul Constanţa, a intentat acţiunea prin care, în contradictoriu cu pârâta E.S., a solicitat „declararea nulităţii absolute şi anularea contractului de leasing imobiliar nr. 1070 din 15 mai 1998, iar, în subsidiar, restituirea imediată şi necondiţionată a activului intitulat „Platformă betonată" şi a terenului aferent de 2000 mp".
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 2502 din 13 octombrie 2000, a respins acţiunea, ca nefondată, reţinându-se, în esenţă, că:
- acest contract a fost încheiat în aplicarea art. 27 alin. (1) şi (2) din OG nr. 88/1997, la 15 mai 1998, cu respectarea art. 89 şi urm. din Normele metodologice de aplicare, aprobate prin HG nr. 55/1998;
- ulterior încheierii contractului au intrat în vigoare modificările aduse art. 89 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare, aprobate prin HG nr. 55/1998, precum şi a celor aduse prin HG nr. 361/1998, publicată în Monitorul Oficial, la 3 iulie 1998, care nu pot retroactiva un teren, nu duc la nulitatea contractului litigios;
- părţile în contractul de leasing sunt cele din contractul de asociere, de închiriere sau de locaţia gestiunii, ceea ce, în speţă, există (contractul de asociere în participaţiune nr. 3204 din 30 octombrie 1997) între aceleaşi părţi;
- iar vocaţia la încheierea contractului de leasing imobiliar o are orice societate comercială, nefiind necesar a avea, în obiectul de activitate, leasing imobiliar, căci ea nu este o societate specializată în leasing, ci, doar, încheierea unui asemenea act juridic, prin novarea celui preexistent, iar
- consimţământul a fost dat legal, prin reprezentatul abilitat, autorizat de hotărârile A.G.A. nr. 11 şi 12/1998, nefiind
- dovedită cauza ilicită invocată.
Prin Decizia civilă nr. 219 din 19 martie 2001, a fost respins, ca nefondat, apelul reclamantei, cu motivarea succintă că „în mod legal şi temeinic, instanţa de fond a examinat dispoziţiile legale, aplicabile în speţă".
Contra deciziei şi sentinţei, reclamanta a declarat recurs, fără a indica temeiurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar consemnând o naraţiune amplă a faptelor şi aspectelor cauzei. Recurenta prezintă istoricul amănunţit al cauzei, inventariază înscrisurile şi textele normative, incidente sau exterioare speţei, însă, nu îşi ordonează motivarea, dar nici nu individualizează motivele de recurs.
Totuşi, se pot reţine, în esenţă, următoarele critici ale deciziei şi sentinţei recurate;
- încălcarea dispoziţiilor legale privind „procedurile, avizele şi aprobările necesare pentru încheierea contractului (art. 27 din OG nr. 88/1997 şi art. 88 – 92 din HG nr. 55/1998).
- „manevrele la care a fost supusă A.G.A. de conducerea operativă din acea perioadă, ajungând să perfecteze leasing-ul fără bază legală, adică alte condiţii decât a hotărât A.G.A.",
- lipsa avizului F.P.S. şi, deci, a mandatului său special, dar şi nesocotirea circularei F.P.S., întrucât „în cazul concret, proprietar fiind statul, numai instituţia F.P.S. putea iniţia procedura de încheiere a contractului de leasing (pag. 9 alin. (4), conform art. 9 alin. (2) din HG nr. 55/1998).
2. Recursul este nefondat.
2.1. Considerentele judicioase şi complete ale primei instanţe lămuresc raporturile juridice ale părţilor şi dispoziţiile legale incidente.
Contractul de leasing imobiliar s-a încheiat la 15 mai 1998, între aceleaşi părţi şi pentru acelaşi obiect, ca şi cele din contractul de asociere nr. 32047 din 30 octombrie 1997.
2.2. Aşadar, pârâta avea dreptul de a nova asocierea în leasing imobiliar, în condiţiile art. 27 (19 din OG nr. 88/1997, nemodificată, şi a dispoziţiilor art. 89 - 90 din HG nr. 55/1998, de aprobare a Normelor metodologice de aplicare.
De altfel, în art. 1 din contractul litigios se prevede: „Conform prevederilor HG nr. 55/1998 se transformă contractul de asociere în participaţiune nr. 3204/1997, prin novaţie, în contractul de leasing imobiliar, cu clauză revocabilă de vânzare".
2.3. Consimţământul la această transformare a obligaţiilor, prin novaţie în leasing, a fost dat de organul competent al proprietarului, A.G.A. prin hotărârile nr. 11 şi 12/1998 „în aplicarea art. 2 din OUG nr. 88/1997 şi art. 81 din HG nr. 55/1998".
2.4. Potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 „Bunurile din patrimoniul societăţilor comerciale sunt proprietatea acestora, cu excepţia celor intrate cu alt titlu", astfel că, numai aceste bunuri, proprietatea societăţii comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, pot face obiectul privatizării prin modalităţile prevăzute de OUG nr. 88/1997, privind privatizarea societăţilor comerciale.
Dispoziţiile din art. 27 alin. (1) – (2) ale OUG nr. 88/1997 prevăd că societăţile comerciale, la care statul are capital majoritar, pot vinde sau încheia contracte de leasing imobiliar prin negociere dată cu locatarii sau asociaţii, iar conform art. 90 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare, adoptate prin HG nr. 55/1998, aprobarea contractului se dă de A.G.A., din care face parte şi reprezentatul F.P.S.
Aşadar, reclamanta recurentă face o substanţială confuzie între calitatea de acţionar majoritar al statului şi cea de proprietar al societăţii, adică între natura juridică a acţiunilor şi cea a dreptului de proprietate, când susţine eronat, că statul era proprietar şi, deci, numai F.P.S. putea vinde.
Totodată, recurenta interpretează riguros dispoziţiile legale invocate, făcându-le inaplicabile sau incidente după „traseul" indicat de ea, în dezacord cu scopul şi finalitatea acestora.
2.5. În sfârşit, cum atent s-a reţinut în sentinţă (pag.9 alin. (3)- (4), nu pot fi aplicate dispoziţiile din HG nr. 361/1998, care le-au modificat pe cele din HG nr. 55/1998 şi au fixat un nivel de minimum 10% din valoarea activului, ca valoare a investiţiilor pentru novaţia asocierii în leasing, căci această nouă prevedere a intrat în vigoare la 3 iulie 1998 şi nu poate retroactivă, potrivit art. 15 din Constituţie şi art. 2 C. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC I. SA Constanţa, prin lichidator SC L. SRL, împotriva deciziei nr. 219 din 19 martie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 254/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2546/2003. Comercial → |
|---|
