CSJ. Decizia nr. 2559/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2559/2003
Dosar nr. 2558/2002
Şedinţa publică din 13 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.P.A.P.S. (fostă F.P.S.) Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC A.G. SA Valea Vinului, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 34.181.304 lei, reprezentând: 10.154.000 lei dividende datorate pentru exerciţiul financiar al anului 1996, 24.027.304 lei daune interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin procesul-verbal al A.G.A. din 24 martie 1997, s-a aprobat bilanţul contabil pentru exerciţiul financiar al anului 1996, din care rezultă că suma cuvenită acţionarului F.P.S., cu titlu de dividende, este de 12.616.000 lei, din care s-au scăzut impozitele şi sumele cuvenite reprezentanţilor F.P.S. în A.G.A., iar pentru plata cu întârziere a dividendelor pentru anul 1997, pârâta datorează daune-interese moratorii în sumă de 16.247.837 lei.
Prin sentinţa nr. 329 din 30 iunie 2000, Tribunalul Satu Mare a admis în parte acţiunea reclamantei, a obligat pe pârâtă la plata dividendelor de 10.154.000 lei pentru anul 1998 şi a respins capătul de cerere privind plata daunelor-interese moratorii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, urmare a bilanţului contabil pentru anul 1996, aprobat de A.G.A. la 24 martie 1997, capătul de cerere privind plata dividendelor este întemeiat, pârâta datorând reclamantei suma de 10.154.000 lei, iar capătul de cerere, privind plata daunelor moratorii, este inadmisibil, deoarece, prin dispoziţiile art. 68 din Legea nr. 31/1990, republicată, s-a stabilit că aportul asociaţilor la capitalul social nu este purtător de dobânzi, nefiind aplicabile prevederile art. 43 C. com.
Apelul declarat de reclamantă, împotriva acestei sentinţe, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 489 din 19 octombrie 2000 a Curţii de Apel Oradea.
Instanţa a reţinut că obiectul acţiunii nu este aportul la capitalul social, ci plata dividendelor ce reprezintă cota parte ce i se cuvine din profitul net, că datoriile comerciale lichide şi plătite în bani, produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile, iar prin Convenţia de la 27 mai 1999, s-a stabilit scadenţa în termen de 90 zile de la semnarea convenţiei şi reclamanta nu a dovedit că are cont deschis pentru depozite la B.R.D.
Reclamanta a declarat recurs, susţinând că instanţele au interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, au calificat eronat natura şi efectele convenţiei de la 27 mai 1999.
Prin Decizia nr. 1767 din 12 martie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a admis recursul şi a casat în parte Decizia, cu privire la daunele-interese şi a trimis cauza la instanţa de apel.
Prin Decizia nr. 48 din 24 septembrie 2002, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de A.P.A.P.S., a schimbat în parte sentinţa nr. 329 din 30 iunie 2000 a Tribunalului Satu Mare, în sensul că a admis şi capătul de cerere privind daunele-interese moratorii şi a obligat pârâta la plata sumei de 19.936.782 lei daune.
A.P.A.P.S. Bucureşti a declarat recurs împotriva deciziei nr. 48 din 24 septembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, solicitând admiterea în totalitate a capătului de cerere referitor la daunele-interese moratorii, în cuantum de 24.027.304 lei, la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele fizice pe termen de un an.
În motivarea recursului, reclamanta a susţinut că obligaţia, pentru care s-au solicitat daune, a devenit exigibilă anterior apariţiei OG nr. 9/2000, astfel că sunt incidente prevederile art. 43 C. com., lipsa folosinţei unei sume de bani produce creditorului un prejudiciu, recurenta a avut deschis la B.R.D., în perioada 1993 - 1999, un cont de colectare a dividendelor, care, dacă au fost plătite cu întârziere, au adus prejudicii A.P.A.P.S.-ului.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
- pentru plata cu întârziere a dividendelor, reclamanta este îndreptăţită la plata daunelor-interese moratorii, calculate în temeiul art. 43 C. com., în raport cu nivelul dobânzii de referinţă a B.N.R.
- A.P.A.P.S. Bucureşti nu a făcut dovada existenţei unui contract de depozit, pentru a solicita daune calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D., la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
În concluzie, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 48 din 24 septembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2543/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2560/2003. Comercial → |
|---|
