CSJ. Decizia nr. 2587/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2587/2003
Dosar nr. 666/2002
Şedinţa publică din 14 mai 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Timiş, sub nr. 132/2001, R.A. T. Timişoara a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va da, în contradictoriu cu Consiliul Local Dumbrăviţa, să oblige pârâta la plata sumei de 291.896.998 lei, reprezentând contravaloare servicii şi penalităţi, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Timiş, prin sentinţa civilă nr. 648 din 3 aprilie 2001, a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată, cu 15.370.880 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut din actele dosarului că reclamanta, în baza contractului încheiat cu pârâta, a efectuat, la cererea acesteia, transporturi între Timişoara şi Dumbrăviţa, a căror contravaloare nu a fost integral şi la timp achitată, motiv pentru care datorează, având în vedere dispoziţiile art. 969 C. civ., suma pretinsă prin acţiune.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 849 din 15 noiembrie 2001, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei mai sus menţionate, pe care a schimbat-o în parte, obligând pârâta la plata sumei de 92.740.543 lei, reprezentând contravaloare prestaţii, cu 743.060 lei penalităţi. Cheltuielile de judecată au fost în parte compensate şi, în final, intimata a fost obligată la plata sumei de 5.445.000 lei cu acest titlu, reţinând din expertiza efectuată în cauză că acesta este contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă în baza contractului încheiat între părţi.
R.A. T. Timişoara a declarat recurs împotriva deciziei, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi 11 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că instanţa a apreciat greşit probele administrate, din actele dosarelor şi expertiza efectuată rezultând că sunt îndreptăţiţi a solicita penalităţi, iar contravaloarea serviciilor a fost dovedită cu aceleaşi probe.
Recursul a fost respins, ca nefondat, pentru următoarele motive:
Între părţi, la data de 25 martie 1999, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 4204, în baza căruia reclamanta a efectuat transporturi de persoane între Timişoara şi Dumbrăviţa. Conform art. 12 din contract, pentru întârzierea la plată a facturilor, s-au prevăzut penalităţi de 0,4 % pe fiecare zi de întârziere, calculate asupra sumei datorate.
Din expertiza efectuată în cauză rezultă că suma datorată de pârâtă pentru serviciile prestate, având în vedere facturile emise de reclamantă, se ridică la 102.654.333 lei. Din ea, corect instanţa a dedus suma de 9.913.790 lei, care corespunde tarifelor majorate de reclamantă cu încălcarea dispoziţiilor art. 8 din contract, motiv pentru care nu au fost avute în vedere nici prevederile notei din 27 ianuarie 2000.
Cuantumul penalităţilor a fost, de asemenea, corect stabilit şi motivat, având în vedere dispoziţiile art. 13 din contract, conform cărora reclamanta trebuia să întrerupă prestaţia, dacă termenul de achitare a facturilor era depăşit cu 5 zile.
Pentru motivele arătate, având în vedere dispoziţiile art. 969 C. proc. civ., reţinând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, s-a respins, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta R.A. T. Timişoara împotriva deciziei nr. 849 din 15 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 14 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2579/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2610/2003. Comercial → |
|---|
