CSJ. Decizia nr. 2642/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2642/2003
Dosar nr. 825/2002
Şedinţa publică din 16 mai 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Arad, prin sentinţa civilă nr. 82 din 26 ianuarie 2000, a admis acţiunea reclamantei SC E.L.E. SA Timişoara şi a obligat pârâta SC A.Y.R. SRL Arad la plata sumei de 7.173.445 lei cu titlu de daune-interese şi la 648.876 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că pârâta a achitat cu întârziere preţul mărfii livrate către reclamantă, în cuantum de 22.628.795 lei, şi că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 C. com., art. 1082 C. civ. şi art. 274 C. proc. civ.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 266 din 24 aprilie 2000, a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii instanţei de fond.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 3601 din 8 iunie 2001, a admis recursul declarat de pârâta SC A.Y.R. SRL Arad împotriva deciziei civile nr. 266 din 24 aprilie 2000 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care a casat-o şi a trimis cauza, în vederea rejudecării, la aceeaşi instanţă.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, după rejudecare, prin Decizia civilă nr. 2 din 29 ianuarie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC A.Y.R. SRL Arad împotriva sentinţei civile nr. 82 din 26 ianuarie 2000 a Tribunalului Arad.
Împotriva menţionatei decizii pârâta, SC A.Y.R. SRL Arad, a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând, în concluzie, admiterea recursului, casarea deciziei şi respingerea acţiunii reclamantei.
În criticile formulate, recurenta susţine, în esenţă, că, în mod greşit, a fost obligată la plata daunelor-interese, în condiţiile în care factura nr. 447585/1998 a fost achitată integral, daunele fiind stabilite printr-un calcul eronat sub forma dobânzilor, cu încălcarea dispoziţiilor art. 1079 C. civ., care prevede punerea în întârziere a debitorului prin notificarea executorului judecătoresc.
În opinia recurentei, daunele-interese puteau fi calculate numai începând cu data de 28 ianuarie 1999, când a fost notificat, iar cuantumul acestora nu putea să depăşească suma de 867.793 lei.
Recursul este nefondat.
Curtea, analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele şi lucrările dosarului, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea deciziei recurate, în speţă, nefiind întrunită nici una din situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel, se constată că, în mod corect, a reţinut instanţa situaţia de fapt, în sensul că reclamanta SC E.L.E. SA Timişoara a livrat pârâtei, SC A.Y.R. SRL Arad, marfă în valoare de 23.628.795 lei, conform facturii nr. 447587 din 5 februarie 1998, că preţul a fost plătit eşalonat în perioada 5 februarie 1998 - 31 martie 1999, conform susţinerilor reclamantei prin răspunsul la întâmpinarea pârâtei, care nu a făcut dovezi care să infirme apărarea reclamantei.
Că reclamanta a calculat daunele-interese pretinse, la nivelul dobânzii de referinţă a B.N.R., pentru perioada dintre data predării mărfii şi data ultimei plăţi a preţului, în temeiul art. 1361 şi 1362 C. civ., care prevede că, dacă nu s-a determinat nimic în privinţa zilei şi locului preţului prin contract, cumpărătorul este dator să plătească la locul şi timpul în care s-a făcut predarea bunului, cu aplicarea art. 43 C. com.
Reţinând că plata preţului s-a făcut eşalonat, până la 31 martie 1999, şi nu la data de 5 februarie 1998, când s-a predat marfa, în mod corect a fost obligată pârâta la plata sumei de 7.173.445 lei, reprezentând daune-interese, potrivit art. 43 C. com., cu atât mai mult cu cât, în cauză, nu era necesară punerea în întârziere, conform dispoziţiilor art. 1079 C. civ.
Cum Decizia instanţei de apel este temeinică şi legală, Curtea urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta, SC A.Y.R. SRL Arad, împotriva deciziei nr. 2 din 29 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2623/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2677/2003. Comercial → |
|---|
