CSJ. Decizia nr. 2610/2003. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2610/2003
Dosar nr. 6638/2001
Şedinţa publică din 15 mai 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la data de 3 noiembrie 2000, la Tribunalul Timiş, reclamanta S.I.F. Banat Crişana SA a chemat în judecată pârâta SC H.C.S.C. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 170.491.500 lei, reprezentând dividende aferente anului 1998, plus 44.672.500 lei dobânzi şi 13.840.010 lei cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 202/PI, pronunţată, la 30 ianuarie 2001, în dosarul nr. 9995/COM din 2000, Tribunalul Timiş, secţia comercială, a admis în parte acţiunea reclamantei, a obligat pârâta să plătească suma de 61.225.383 lei dividende şi a respins cererea pentru plata dobânzii, apreciind că, potrivit dispoziţiilor art. 2 din OG nr. 9/2000, dividendele nu sunt purtătoare de dobânzi.
Apelul declarat de reclamantă, împotriva acestei sentinţe, a fost admis de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, care, prin Decizia civilă nr. 487/A, pronunţată în dosarul nr. 2765/COM/2001, la data de 3 mai 2001, a schimbat în parte hotărârea primei instanţe, în sensul că a obligat societatea pârâtă să plătească reclamantei şi suma de 61.225.883 lei cu titlul de dobânzi legale, începând cu data de 1 ianuarie 2000, până la achitarea sumei, precum şi 5.000.000 lei cheltuieli parţiale de judecată în apel, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului său, reclamanta susţine că hotărârea instanţei de apel este nelegală sub aspectul cuantumului dividendelor acordate, deoarece, potrivit prevederilor legale şi practicii, dividendele trebuie plătite imediat după închiderea exerciţiului financiar şi aprobarea bilanţului sau într-un interval rezonabil după aceasta, iar, în caz de nerespectare a obligaţiei, administratorii pot fi obligaţi la plata de daune-interese.
De altfel, la Adunarea Generală a Acţionarilor, când s-a aprobat bilanţul pe anul 1999, s-a hotărât acoperirea pierderilor pe 1998, cu dividendele pentru anul 1999, ceea ce nu este legal.
Recursul nu este fondat. Instanţa de apel a reţinut corect că, în condiţiile în care A.G.A. a stabilit că o parte a dividendelor aferente anului 1998 să fie folosite pentru acoperirea pierderilor din acelaşi an, iar hotărârea acesteia nu a fost atacată de reclamantă, aceasta este obligatorie şi pentru acţionarii care nu au luat parte la vot, iar nelegalitatea hotărârii nu poate fi stabilită incidental, în cauza de faţă.
Pentru aceste considerente, recursul reclamantei S.I.F. Banat Crişana SA urmează să fie respins, reţinându-se că, atât data de la care se naşte obligaţia de plată a dobânzilor, cât şi cuantumul acestora, au fost corect stabilite de instanţa de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. Banat Crişana SA Arad, împotriva deciziei nr. 478/A din 3 mai 2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2003.
← CSJ. Decizia nr. 2587/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2623/2003. Comercial → |
---|