CSJ. Decizia nr. 2845/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2845/2003
Dosar nr. 8121/2001
Şedinţa publică din 30 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată la data de 30 martie 1998, reclamanta SC B.R. SA Braşov a chemat în judecată pârâtele SC E.P. SRL Tecuci, SC A. SRL Braşov, SC T. SA Braşov şi B.P. SA, filiala Tecuci, solicitând ca, în baza sentinţei civile ce se va pronunţa, să fie obligate, în solidar, la plata sumei de 805.000.000 lei, reprezentând contravaloarea unui număr de 14 bucăţi tractoare pentru care s-a emis cecul nr. D0050034280, fără acoperire, cu dobânda aferentă şi cheltuieli de judecată.
Ulterior, reclamanta a solicitat instituirea unui sechestru asigurator, şi-şi precizează acţiunea, în sensul că înţelege să se judece numai cu pârâta SC T. SA Braşov şi depune calculul dobânzilor solicitate iniţial, dar necuantificat.
Pârâta SC T. SA a formulat cerere de chemare în garanţie a fostului administrator C.M.
Prin sentinţa civilă nr. 1565 din 20 decembrie 2000, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea, astfel cum a fost precizată, obligând pârâta la plata sumei de 805.424.885 lei contravaloare produse, 928.896.500 lei dobânda legală raportată la taxa de scont şi cheltuieli de judecată, dispunând şi instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile ale pârâtei.
De asemenea, a anulat cererea de chemare în garanţie ca insuficient timbrată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, în baza comenzii, nr. 328 din 7 octombrie 1997, emisă de pârâta SC T. SA Braşov, reclamanta a livrat marfă, reprezentând un lot de 14 bucăţi tractoare, pentru care a emis factura, nr. 564436 din 7 octombrie 1997, în valoare de 964,821,330 lei, factură confirmată de reprezentantul său C.M.
Cu ordinele de plată nr. 118/1997, nr. 4/1998 şi cu procesele verbale de compensare, pârâta a achitat o parte din debit, rămânând un rest de 805.424.885 lei la care s-a calculat dobânda comercială în raport de taxa de scont a B.N.R.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel pârâta, criticile vizând modul eronat în care instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt, iar, pe de altă parte, se consideră că au fost încălcate prevederile art. 85 şi 87 pct. 2 C. proc. civ., procedura de citare fiind viciată, fapt ce a dus la încălcarea dreptului la apărare.
Se critică şi măsura repunerii pe rol a cauzei, considerând că trebuia menţinută această măsură până la soluţionarea procesului penal.
Din moment ce reclamanta a acceptat, iniţial, ordinul de plată, menţionat în factura emisă, este culpa acesteia că, ulterior, a acceptat înlocuirea acestuia cu un cec, emis de o altă persoană juridică, şi care dovedeşte voinţa acestuia să fie plătită de beneficiara celor 14 tractoare, respectiv, SC E.C. SRL.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 437 din 4 iulie 2001, a respins apelul ca nefondat.
În motivarea soluţiei dată, instanţa de apel reţine că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 87 pct. 2 C. proc. civ., întrucât, pentru termenul din 8 septembrie 1999, procedura a fost îndeplinită prin afişare, iar prin măsurile luate, pârâta nu a fost prejudiciată la această dată, dispunându-se repetarea procedurii de citare prin reprezentant, astfel că nu i-a fost încălcat dreptul la apărare.
De asemenea, a fost înlăturată şi critica privind repunerea pe rol a cauzei, având în vedere precizarea la acţiune cu referire cadrul procesual pasiv, nefiind întrunite condiţiile art. 244 pct. 2 C. proc. civ.
În ce priveşte precizarea la acţiune, s-a reţinut că pârâta a fost legal citată cu un exemplar al acesteia, citarea fiind făcută prin reprezentant.
Cu privire la fondul cauzei, instanţa de apel a reţinut că s-au avut în vedere probele administrate, respectiv, factura acceptată la plată în condiţiile art. 46 C. com., iar faptul că, ulterior, reclamanta a acceptat şi o filă CEC nu o împiedică să folosească ordinul de plată şi factura drept probe şi să cheme în judecată pe cei care le-au emis.
La calculul dobânzii comerciale, motivează instanţa de apel, s-a avut în vedere scadenţa plăţii, stabilită prin factură la 20 de zile de la data livrării, cât şi taxa de scont a B.N.R., care se lua în considerare şi înainte de apariţia OG nr. 9/2000.
La data de 4 octombrie 2001, pârâta a declarat recurs, în termen, legal şi timbrat, criticile vizând aspectele de nelegalitate şi netemeinicie, prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că procedura de citare a fost viciată, întrucât s-au încălcat dispoziţiile imperative ale art. 87 pct. 2 C. proc. civ., nefiind citată prin reprezentant, deşi este o persoană juridică de drept privat, lipsa procedurii de citare determinând lipsa dreptului la apărare şi fără menţiunea timbrajului pentru cererea de chemare în garanţie.
De asemenea, se susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 244 pct. 2 C. proc. civ., suspendarea cauzei trebuind menţinută până la soluţionarea definitivă a procesului penal, privind pe administratorii SC E.C. SRL şi SC A. SRL.
Consideră recurenta că au fost încălcate şi dispoziţiile art. 132 C. proc. civ., instanţa de apel nepronunţându-se asupra tardivităţii completării acţiunii.
În ce priveşte fondul cauzei, recurenta susţine că instanţa de apel nu a înţeles fundamentul şi conţinutul raporturilor juridice între părţi, nu factura emisă fiind relevantă ci CEC -ul, aşa cum rezultă din petitul acţiunii.
Cu privire la dobânzi, nu s-a motivat data de la care s-au calculat şi modul de calcul, ştiut fiind că, la data naşterii raporturilor juridice, OG nr. 9/2000 nu era în vigoare şi nu s-a ţinut cont nici de protocolul încheiat la data de 5 ianuarie 1998.
Recursul este nefondat.
Este adevărat că, potrivit art. 87 pct. 2 C. proc. civ., persoanele juridice de drept privat se citează prin reprezentant, dar această dispoziţie legală nu a fost încălcată.
Astfel, la termenul din 8 septembrie 1999, instanţa de fond, constatând lipsa de procedură cu pârâta recurentă, a acordat termen, la data de 6 octombrie 1999, când citarea s-a făcut prin reprezentant şi cu menţiunea achitării taxei de timbru pentru cererea de chemare în garanţie, fiind fixat şi cuantumul acesteia.
De altfel, la toate termenele ce au fost acordate, recurenta a fost citată, conform art. 87 pct. 2 C. proc. civ. şi cu menţiunea timbrajului, situaţie în care criticile, privind nelegala citare, încălcarea dreptului la apărare şi nesoluţionarea pe fond a cererii de chemare în garanţie, vor fi înlăturate.
În ce priveşte susţinerea, potrivit căreia precizarea la acţiune reprezintă, în realitate, o modificare a acesteia, ce s-a făcut tardiv, Curtea consideră soluţiile pronunţate legale şi temeinice, având în vedere dispoziţiile art. 132 C. proc. civ.
Astfel, în considerarea principiului disponibilităţii, instanţele au luat act de renunţarea la judecată cu celelalte părţi, de precizarea temeiului legal al cererii, cât şi de stabilirea cuantumului dobânzilor, capăt de cerere formulat iniţial.
Faptul schimbării temeiului legal şi renunţării la judecată, cât şi precizarea câtimii pretenţiilor, nu poate fi considerat o modificare a acţiunii, încadrându-se în dispoziţiile art. 132 alin. (3)C. proc. civ.
Cu privire la repunerea pe rol a cauzei, Curtea reţine că, prin precizarea cadrului procesual pasiv de către reclamantă, nu se mai justifica menţinerea măsurii suspendării procesului penal, privind terţii adiacenţi la afacerea comercială remisă, spre judecată, instanţei civile.
În ce privesc criticile asupra modului de soluţionare a fondului cauzei, le consideră nejustificate.
Astfel, potrivit art. 46 C. com., reclamanta-intimată a făcut dovada livrării lotului de 14 tractoare în baza comenzii emise de pârâta-recurentă, fapt confirmat de aceasta chiar prin protocolul de care face vorbire, perfectat pentru achitarea contravalorii unei părţi din marfă, dar fără să se stipuleze că restul nu se va mai achita.
Faptul restituirii cărţilor de identitate nu înseamnă şi restituirea tractoarelor, acestea rămânând, în fapt, la recurenta-pârâtă prin stăpânirea materială în integralitatea atributelor ei.
Raportul juridic intervenit, respectiv, comandă urmată de executare, are ca temei art. 36 C. com., achitarea parţială a preţului facturat, făcând dovada deplină în favoarea reclamantei-intimate.
În ce priveşte calculul dobânzii comerciale, Curtea apreciază că s-a avut în vedere data scadenţei, conform facturii şi că, potrivit practicii judiciare anterioare apariţiei OG nr. 9/2000, pentru dobânda comercială, s-a luat în consideraţie taxa de scont a B.N.R.
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC T. SA Braşov, împotriva deciziei nr. 437 din 4 iulie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2843/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2846/2003. Comercial → |
|---|
