CSJ. Decizia nr. 2848/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2848/2003
Dosar nr. 1683/2002
Şedinţa publică din 30 mai 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, sub nr. 711/1999, reclamantul C.V.M. a chemat în judecată pârâta SC C.F. SA Buzău, solicitând, în baza sentinţei civile ce se va pronunţa, obligarea acesteia să refacă în întregime şi pe cheltuială proprie construcţia, proprietatea reclamantului, situată în comuna Merei, sat Monteoru, judeţul Buzău, arătând că, în baza contractului încheiat la data de 15 februarie 1991, pârâta s-a obligat să-i construiască un imobil, casă de locuit, însă, datorită deficienţelor de execuţie la structura de rezistenţă, aceasta tinde să se prăbuşească.
Judecătoria Buzău, prin sentinţa civilă nr. 2068 din 19 martie 1999, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, în conformitate cu dispoziţiile art. 158 C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Buzău, sub nr. 335/1999, la care s-a ataşat şi dosarul nr. 11423/1997 al Judecătoriei Buzău.
Această instanţă, prin sentinţa civilă nr. 316 din 17 decembrie 2001, a respins acţiunea reclamantului, reţinându-se că, în cauză, este autoritate de lucru judecat, în conformitate cu dispoziţiile art. 1201 C. civ., fiind îndeplinite condiţiile triplei identităţi.
Împotriva acestei hotărâri a promovat apel reclamantul, criticile vizând modul eronat în care instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt ce a condus la pronunţarea acestei soluţii.
Se susţine că, în speţă, nu operează autoritatea de lucru judecat, întrucât obiectul celor două acţiuni este diferit.
Pe fond, apelantul susţine că, faţă de constatările făcute de expertizele tehnice efectuate în cauză, din conţinutul cărora rezultă deficienţele de execuţie de construcţie din culpa constructorului, se impunea admiterea acţiunii.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 35 din 17 aprilie 2002, a admis apelul reclamantului, a schimbat în tot sentinţa civilă criticată şi, pe fond, a admis acţiunea reclamantului, cu obligarea remedierii de către pârâtă a deficienţelor la structura de rezistenţă a imobilului, prin executarea lucrărilor menţionate în devizul întocmit de expert tehnic G.A.M., anexă la raportul de expertiză tehnică.
De asemenea, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 3.050.000 lei.
În motivarea soluţiei date, instanţa de apel a reţinut că, în cauză, nu există autoritate de lucru judecat, deoarece nu există identitate de obiect, ci numai de părţi şi cauză, nefiind deci, întrunite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că, aşa cum rezultă din probele administrate, datorită deficienţelor existente, construcţia nu asigură siguranţa structurală şi funcţională necesară unei clădiri noi, fiind imperative lucrările pentru reabilitarea structurii de rezistenţă.
La data de 8 mai 2002, pârâta, în termen şi legal timbrat, a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel, criticile vizând aspectele de nelegalitate şi netemeinicie prevăzute de art. 299 şi urm. C. proc. civ.
Se susţine că, în mod greşit, instanţa de apel a considerat că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ., din moment ce ambele acţiuni au avut ca obiect obligaţia de a face, şi anume, efectuarea în totalitate a lucrărilor la care s-a obligat prin acelaşi contract, iar pe fond, consideră pretenţia reclamantului nejustificată, atâta timp cât şi-a însuşit toate situaţiile de lucrări fără a face obiecţiuni cu privire la calitatea sau cantitatea lucrărilor.
De asemenea, precizează că reclamantul-intimat nu a executat lucrări de conservare a construcţiei timp de 9 ani, situaţie care a dus la degradarea elementelor de rezistenţă a acesteia.
Recursul este nefondat.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, puterea de lucru judecat este reglementată de art. 1201 C. proc. civ., ca o prezumţie legală absolută, iar în art. 166 C. proc. civ., ca o excepţie de fond, peremptorie şi absolută.
În literatura juridică se arată că puterea de lucru judecat prezintă următoarele caractere: exclusivitatea (un proces între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză nu mai este posibilă); incontestabilitatea (hotărârea irevocabilă nu mai poate fi atacată pe calea recursului); executorialitatea (hotărârea definitivă sau, după caz, irevocabilă, dacă este susceptibilă de executare silită, poate fi pusă în executare) şi obligativitatea (părţile trebuie să se supună efectelor lucrului judecat, iar partea în favoarea căreia acţionează nu poate renunţa la acest drept de a o invoca).
În speţă nu suntem în situaţia acestor caracteristici sub aspectul obiectului cauzei.
Astfel, obiectul cauzei înregistrate, sub nr. 11423/1997, pe rolul Judecătoriei Buzău, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 7096 din 18 septembrie 1998, a fost obligarea pârâtei să efectueze nu numai lucrările menţionate în procesul-verbal întocmit la 16 februarie 1993, cu termen de execuţie 30 aprilie 1993 (completare pardoseli, parter, completare turnare placă peste etaj, turnare scară, coloane exterior, etc.) iar obiectul prezentei acţiuni este obligarea pârâtei să refacă în întregime construcţia, întrucât, datorită deficienţelor de structură de rezistenţă, riscă să se prăbuşească.
Cu privire la fondul cauzei, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, ca urmare a concluziilor raportului de expertiză atestat de M.L.P.A.T., construcţia a fost executată deficitar, fiind imperative lucrările pentru realizarea structurii de rezistenţă, în stadiul actual neasigurând siguranţa structurală şi funcţională necesară unei clădiri noi.
Susţinerile recurentei, privind faptul neangajării de către intimatul-reclamant a unui diriginte de şantier nu pot fi luate în consideraţie, având în vedere clauzele stipulate în contractul încheiat.
De asemenea, va fi înlăturată şi critica potrivit căreia reclamantul nu a executat lucrări de conservare şi că şi-a însuşit toate situaţiile de lucrări având în vedere, pe de o parte, concluziile raportului de expertiză, care au scos în evidenţă modul defectuos de executare a obiectivului contractat, iar pe de altă parte, deficienţele de calitate au făcut obiectul procesului-verbal de constatare întocmit la data de 16 februarie 1993.
Faţă de cele arătate, în considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta, SC C.F. SA Buzău, împotriva deciziei nr. 35 din 17 aprilie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 30 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2847/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2849/2003. Comercial → |
|---|
