CSJ. Decizia nr. 2847/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2847/2003
Dosar nr. 8126/2001
Şedinţa publică din 30 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5661 din 29 septembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul I.A. domiciliat în Cipru şi cu reşedinţa în România, în contradictoriu cu pârâţii SC E.P.S. SRL cu sediul în Bucureşti, şi C.C. domiciliat în Cipru şi cu reşedinţa în Bucureşti, ca inadmisibilă. De asemenea, a fost respinsă cererea reconvenţională ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 16 septembrie 1996, a fost constituită SC E.P.S. SRL, având ca asociaţi pe P.A. şi pe M.G., iar prin contractul de cesiune cu nr. 3660 din 26 august 1997, asociatul P.A. a cesionat reclamantului cele 50 de părţi sociale deţinute de el în cadrul societăţii. Din interpretarea dispoziţiilor art. 10 din statut şi art. 6 din contractul societăţii, rezultă că noul asociat, respectiv, reclamantul, îndeplineşte automat şi funcţia de administrator al societăţii, făcând parte, de drept, din Consiliul de Administraţie, astfel încât calitatea reclamantului, de administrator al societăţii, putea fi solicitată de către acesta printr-o cerere de menţiuni adresată Registrului Comerţului şi nu pe calea acţiunii în justiţie.
Cererea reconvenţională având ca obiect excluderea reclamantului pârât a fost respinsă, cu motivarea că, urmare a comparaţiei dintre obiectul de activitate prevăzut în statutul SC E.P.S. SRL şi obiectul principal de activitate al societăţii înfiinţate ulterior de către reclamant, se observă că acestea sunt diferite, întrucât celelalte domenii de activitate au caracter general, comune tuturor societăţilor comerciale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia civilă nr. 930 din 30 mai 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de C.C., rezident în România, în contradictoriu cu intimaţii I.A. domiciliat în Bucureşti şi SC E.P.S. SRL cu sediul în Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 5661 din 29 septembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că, din probele administrate în cauză, respectiv, statutul intimatei, persoană juridică, şi înscrisul aflat la dosarul de la fond, rezultă că societăţile au obiect de activitate diferit. De asemenea, s-a apreciat că apelanta nu şi-a motivat în drept cererea de apel, pârâtul întemeindu-şi cererea reconvenţională pe textele Legii nr. 31/1990, care nu au nici o legătură cu obiectul dedus judecăţii.
Împotriva deciziei civile nr. 930 din 30 mai 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a declarat recurs pârâtul C.C., care a criticat hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând, în esenţă, că nejustificat a fost respins apelul promovat, deoarece respingerea acţiunii principale s-a făcut pe o motivare greşită, iar din înscrisurile existente s-a dovedit concurenţa neloială, temeiul de drept al recursului constituindu-l dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ., precum şi art. 312 pct. 1 şi 4 C. proc. civ.
Intimatul-reclamant A.I. a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a solicitat respingerea recursului.
Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente.
Instanţele judecătoreşti anterioare, printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, a stabilit riguros exact adevăratele raporturi juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc prin contractul de cesiune autentificat sub nr. 3660 din 26 august 1997 şi actul adiţional autentificat sub nr. 3661 din 26 august 1997, acte autentificate la biroul notarului public D.A., răspunderea care se instituie în cazul nerespectării clauzelor contractuale, precum şi cadrul legal aplicabil în speţă.
Motivat şi amplu argumentat, cu trimitere directă la probele administrate şi textele de lege care se aplică, instanţele s-au pronunţat corect asupra tuturor aspectelor juridice ridicate de părţi.
Relevanţa juridică maximă în corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept o au actele depuse de părţi, respectiv, statutul şi contractul de societăţi comerciale SC E.P.S. SRL, contractul de cesiune autentificat sub nr. 3660 din 26 august 1997, la biroul notarului public A.D., actul adiţional autentificat sub nr. 3661 din 26 august 1997, la biroul notarului public A.D., precum şi adresa cu nr. 101828 din 30 septembrie 1999 a Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi a municipiului Bucureşti, în sensul că reclamantul avea posibilitatea de a-şi exercita calitatea de administrator al SC E.P.S. SRL, prin adresarea unei cereri de menţiuni cu acest obiect la Registrul Comerţului, prin depunerea documentaţiei complete mai sus amintite, aşa cum prevăd dispoziţiile imperative ale Legii nr. 26/1990.
Corect, în spiritul probator impus de relaţiile conferite de Oficiul Registrului Comerţului municipiul Bucureşti (adresa de la dosarul de la fond) coroborate cu cele ale art. 2 din statutul şi contractul societăţii comerciale SC E.P.S. SRL, care se referă la obiectul de activitate, apare pe deplin justificat că obiectele de activitate ale celor două societăţi nu se regăsesc ca fiind comune, mai mult, din formulările cu caracter general, ele prezintă un caracter de distinctivitate evident.
De remarcat că instanţele judecătoreşti, în clarificarea aspectelor juridice ridicate de părţi, au dat dovadă şi de un real rol activ, deoarece temeiurile de drept invocate în motivarea cererii de chemare în judecată şi în motivele de apel au avut o încadrare juridică greşită, ele fiind pe deplin lămurite sub toate aspectele, printr-o motivare amplă şi bine argumentată.
Aceste exigenţe juridice fac ca toate criticile formulate de recurentă să fie nejustificate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul promovat de pârâtul C.C., nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia civilă nr. 930 din 30 mai 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul C.C. împotriva deciziei nr. 930 din 30 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 30 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2846/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2848/2003. Comercial → |
|---|
