CSJ. Decizia nr. 3108/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3108Dosar nr. 286/2003
Şedinţa publică din 18 iunie 2003
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 78 din 10 februarie 2000 a Tribunalului Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a respins ca nefondată acţiunea prin care reclamanta S.C. D. SRL Timişoara, a solicitat obligarea pârâtei S.C. G. S.A. cu sediul în Dorohoi, la plata sumelor de 34.480.000 lei pretenţii, 150.660.000 lei penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 406 din 6 octombrie 2000 a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o în sensul că a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 33.480.000 lei echivalentul a 4.000 lire italiene preţ transport; 150.650.000 lei echivalentul a 18.000.000 lire penalităţi de întârziere datorată pe perioada 1 august 1998 – 11 iulie 1999 şi în continuare câte 3% pe zi până la achitarea debitului şi la 13.995.300 lei cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 7407 din 7 decembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de pârâtul G.I.R. S.A. Dorohoi împotriva hotărârii instanţei de apel.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin încheierea din Camera de Consiliu din 7 noiembrie 2002 a admis cererea formulată de reclamantă şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 406 din 6 octombrie 2000 a aceleiaşi instanţe, în sensul de a se trece în dispozitivul hotărârii „echivalentul a 4.000.000 lire italiene".
Prin Decizia nr. 35 din 16 decembrie 2002 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis cererea de revizuire formulată de S.C. G. S.A. împotriva deciziei nr. 406 din 6 octombrie 2002 a Curţii de Apel Suceava, s-a desfiinţat Decizia sus-menţionată şi s-a fixat termen de judecată la 23 ianuarie 2002.
S-a reţinut în considerentele deciziei că actul nou invocat de revizuientă respectiv factura 202 din 8 octombrie 1998 a fost emis de reclamantă către beneficiarul S.C. C.G. SRL Roma Italia şi nu i s-a comunicat pentru opozabilitate şi pârâtei care are calitatea de fidejusor conform notelor de comandă 1253 din 25 mai 1998 şi 1615 din 31 iulie 1998.
Împotriva acestei decizii S.C. D. SRL Timişoara a declarat recurs susţinând că este nelegală şi netemeinică.
A arătat recurenta că actul nou prezentat de revizuientă a fost depus la dosarul cauzei încă din faza de judecată în instanţa de fond.
Prin memoriul depus considerat de recurentă ca fiind motivarea recursului s-au făcut precizări referitoare la stornarea facturii invocate ca act nou care nu reprezintă o iertare de datorie şi o corectură a unei operaţii economice înregistrată anterior. Că pentru executarea obligaţiei asumate în calitate de transportator putea angaja orice mijloc de transport sau orice societate pentru executarea obligaţiei asumate.
S-a susţinut că potrivit art. 42 C. com. în obligaţiile comerciale debitorii sunt ţinuţi solidariceşte, afară de stipulaţia contrară.
Examinând recursul declarat de reclamantă Curtea constată că acesta nu este fondat.
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive la instanţa de apel se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
În speţă, actul nou invocat de revizuientă este factura nr. 202 din 8 octombrie 1998 privind suma de 2.200.000 lire italiene care poartă menţiunea „se stornează din factura nr. 140 din 2 iulie 1998".
Acest act a fost emis în baza notei de comandă nr. 1253 din 25 mai 1998 şi în temeiul căreia a fost emisă factura nr. 799 073 din 8 octombrie 1998 ce a fost avută în vedere de instanţa de apel la pronunţarea deciziei nr. 406 din 6 octombrie 2002.
Susţinerea recurentei că factura nr. 2020 din 8 octombrie 1998 a existat la dosar la data soluţionării litigiului la instanţa de fond, este o simplă apărare care nu a fost dovedită cât timp intimata l-a ataşat la cererea de revizuire.
Aşa fiind în mod corect s-a admis cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât actul nou invocat a fost emis de reclamantă, s-a aflat în posesia sa, dar aceasta nu l-a prezentat instanţei de apel la data soluţionării litigiului.
În ceea ce priveşte criticile recurentei din memoriul considerat motivarea recursului acestea se referă la fondul litigiului şi pot fi invocate cu ocazia rejudecării cauzei la instanţa de apel în urma admiterii cererii de revizuire.
Faţă de toate aceste considerente Curtea constată că Decizia instanţei de apel prin care s-a admis cererea de revizuire este legală şi temeinică.
Aşa fiind, urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de reclamantă S.C. D. SRL Timişoara împotriva deciziei nr. 35 din 16 decembrie 2002, a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3106/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3111/2003. Comercial → |
|---|
