CSJ. Decizia nr. 3111/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3111/2003
Dosar nr. 2817/2002
Şedinţa publică din 18 iunie 2003
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 7528 din 10 decembrie 2002, atacată cu prezenta cerere de revizuire, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a hotărât astfel:
Respinge excepţia nulităţii absolute a deciziei nr. 404/ 27 iunie 2001 a Curţii de Apel Braşov, invocată de recurentele pârâte S.C. C. 1 S.R.L. şi S.C. T.U. S.A.
Admite recursul declarat de reclamantul S.T. împotriva deciziei nr. 404/ A din 27 iunie 2001 a Curţii de Apel Braşov.
Modifică Decizia atacată în partea privitoare la apelul declarat de acelaşi reclamant împotriva sentinţei nr. 1468 din 30 noiembrie 2000 a Tribunalului Braşov pe care o schimbă în parte, în sensul că admite şi cererea în constatare a nulităţii absolute a hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor din S.C. U. S.A. Sighetul Marmaţiei din data de 25 noiembrie 1999, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
Respinge apelul declarat de pârâtele S.C. C. 1 S.R.L. şi S.C. T.U. S.A., împotriva aceleiaşi sentinţe.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei cu privire la apelul intervenientei S.C. A.T.´94 S.R.L. Bucureşti.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtele S.C. C. 1 S.R.L. şi S.C. T.U. S.A. împotriva deciziei nr. 404 din 27 iunie 2001 a Curţii de Apel Braşov şi cererea de intervenţie în interesul acesteia, formulată de S.C. S. S.R.L. Bucureşti.
Obligă intimatele-pârâte S.C. C. 1 S.R.L. şi S.C. T.U. S.A., precum şi pe intervenienta S.C. S. S.R.L. la 2.150.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, către S.T. şi la 142.388.000 lei către S.C. A.T. ´94 S.R.L. Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că judecarea apelului a avut loc în camera de consiliu şi nu în şedinţă publică, pentru ca hotărârea instanţei de apel prin care s-au anulat hotărârile A.G.A. ale S.C. U. S.A. Sighetu Marmaţiei, adoptată la 25 noiembrie 1999, să fie lovită de nulitate absolută, aşa cum au invocat pârâtele în baza dispoziţiilor art. 131 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, republicată.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că recursul declarat de pârâtele S.C. C. 1 S.R.L. şi S.C. T.U. S.A., ca şi cererea de intervenţie formulată de intervenienta S.C. S. S.R.L. în interesul acestora, sunt neîntemeiate în condiţiile în care reclamantul S.T. era acţionar la S.C. U. S.A. Sighetu Marmaţiei, aşa cum rezultă din Registrul român al acţionarilor din 2 septembrie 1999 şi deci, că în aceste circumstanţe, contrar celor susţinute de recurentele pârâte, acesta avea calitate procesuală activă să atace alături de cealaltă reclamantă G.G., hotărârea A.G.E.A. din 25 noiembrie 1999 a S.C. U. S.A. Sighetu Marmaţiei prin care s-a dispus, cu nerespectarea condiţiei de cvorum, divizarea societăţii menţionate.
S-a mai reţinut că nici susţinerile recurentelor, în sensul inadmisibilităţii cererii de intervenţie accesorie formulată de intervenienta S.C. A.T.´94 S.R.L. în interesul reclamantului, nu pot fi primite în contextul în care aceasta cumpărase la 11 noiembrie 1999 alături de reclamantul S.T., în baza avizelor favorabile emise de C.N.V.M. nr. 111 şi nr. 112 din 21 septembrie 1999, de pe piaţa de capital acţiunile deţinute de S.I.F.M. S.A. Bacău, la S.C. .U. S.A. Sighetu Marmaţiei şi, ca atare, intervenienta era în măsură să procedeze conform art. 54 C. proc. civ., adică să facă orice act de procedură, care însă să nu fie potrivnic interesului părţii în folosul căreia a intervenit.
De asemenea, s-a mai reţinut că instanţa de apel s-a pronunţat asupra legalităţii tuturor hotărârilor A.G.E.A. adoptate la 25 noiembrie 1999 în limitele învestirii şi ca urmare, din moment ce probele dosarului impuneau, corect a procedat la anularea acestora, cu excepţia hotărârii A.G.E.A. din aceeaşi dată care privea divizarea S.C. U. S.A. şi care, de asemenea, plecând de la aceleaşi probe, trebuia anulată, soluţie adoptată abia în recurs.
Totodată s-a mai reţinut că nici susţinerile formulate de intervenienta S.C. S. S.R.L. (în interesul pârâtelor) nu sunt întemeiate, întrucât majorarea capitalului social revine A.G.A. şi nu Consiliului de Administraţie, situaţie în care hotărârea acestui organ din 21 iunie 1999 rămâne fără nici un efect şi, ca atare, nu se poate considera că aceasta era la data de referinţă, 8 noiembrie 1999, acţionar majoritar la S.C. U. S.A. Sighetu Marmaţiei.
În concluzie, instanţa de recurs a reţinut că cele discutate şi consemnate în procesul verbal din 25 noiembrie 1999 au fost concretizate în 13 hotărâri A.G.A. distincte, a căror anulare în totalitate a fost solicitată de reclamanţi şi, oricum, dacă s-ar trece peste nulitatea care afectează aceste hotărâri care au fost adoptate fără respectarea condiţiei referitoare la cvorum, hotărârea A.G.E.A. din 25 noiembrie 1999, tot nulă ar fi, în condiţiile în care convocatorul nu a cuprins textul integral al modificării actelor constitutive, iar în ceea ce priveşte divizarea s-au depăşit cele stipulate în convocator.
Împotriva deciziei instanţei de recurs, pârâtele S.C. C. 1 S.R.L. şi S.C. T.U. S.A. (rezultate din divizarea S.C. U. S.A. Sighetu Marmaţiei) alături de intervenienta în interesul acestora S.C. S. S.R.L: au formulat în temeiul art. 322 C. proc. civ. prezenta cerere de revizuire.
Se constată că intimatul reclamant S.T. şi intimata intervenientă S.C. A.T. ´94 S.R.L. au invocat prin concluziile scrise, depuse în termenul de pronunţare, excepţia de inadmisibilitate a cererii de revizuire formulată în cauză în raport de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ. raportat la art. 326 alin. (3) din acelaşi cod susţinând, în esenţă, că, potrivit ultimului text legal, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază; astfel că, ţinând cont pe de o parte că instanţa de recurs nu s-a pronunţat pe fond, şi deci nu a examinat faptele care au generat litigiul, iar, pe de altă parte, că revizuientele, prin cererea lor, se mărginesc la a reproduce practic motivele din recursul lor (care a fost respins), fără a invoca motive de natură a fi încadrate în dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., cererea de revizuire este inadmisibilă şi ca urmare, a solicitat respingerea acesteia ca atare.
Examinând excepţia invocată, Curtea, constată că aceasta este neîntemeiată deoarece, astfel cum rezultă din considerentele deciziei atacate, instanţa de recurs a examinat parţial şi fondul litigiului, (art. 314 C. proc. civ.) constatând, în aceste împrejurări, că hotărârea A.G.A. din 25 noiembrie 1999 a S.C. U. S.A. Sighetu Marmaţiei a fost adoptată fără respectarea condiţiei de cvorum şi că dreptul de vot a fost exercitat de alţi acţionari decât cei legal îndreptăţiţi, motiv pentru care, pe fondul cauzei, a fost anulată şi această hotărâre.
Or, cum instanţa de recurs s-a pronunţat şi pe fondul cauzei, cu privire la fapte determinate astfel cum rezultă din cele de mai sus, este evident că nu se poate invoca inadmisibilitatea unei astfel de cereri, atâta timp cât dispoziţiile art. 322 C. proc. civ. au tocmai rolul să dea posibilitatea părţii nemulţumite de soluţie, să conteste, bineînţeles în prezenta unor dovezi corespunzătoare, realitatea faptelor aşa cum a fost stabilită de instanţa de recurs.
Pe de altă parte, faptul că revizuientele au reluat în cererea lor motivele din recurs (care a fost respins) nu poate conduce la concluzia că cererea ar fi inadmisibilă, deoarece, în această materie, nu au nici o relevanţă susţinerile făcute în sprijinul admiterii cererii, ci dacă motivele înfăţişate se încadrează sau nu în cazurile expres şi limitativ determinate la art. 322 C. proc. civ., situaţie care, evident că nu poate fi examinată decât pe fondul cauzei.
Aşa fiind, excepţia de inadmisibilitate a cererii de revizuire, invocată în cauză, urmează a fi respinsă ca nefondată şi, pe cale de consecinţă, Curtea va proceda la examinarea motivelor de revizuire, aşa cum acestea au fost indicate în cerere.
Astfel, prin primul motiv întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 (instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut) revizuientele susţin că, deşi atât cele două revizuiente, cât şi revizuienta intervenientă S.C. S. S.R.L. au invocat în cursul judecăţii în apărare şi, respectiv în susţinerea cererii de intervenţie, excepţia nulităţii absolute a deciziei nr. 404 din 27 iunie 2001 a Curţii de Apel Braşov şi, respectiv a sentinţei nr. 1468 din 30 noiembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Braşov totuşi, instanţa de recurs a omis să se pronunţe cu privire la această excepţie, deşi era datoare, ţinând cont că, potrivit art. 131 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, republicată, cererea (acţiunea) prin care se solicită anularea unei hotărâri A.G.A. (cazul în speţă) se judecă sub pedeapsa nulităţii în camera de consiliu.
Or, cum atât instanţa fondului, cât şi instanţa de apel, au judecat pricina în şedinţă publică, rezultă că cele două hotărâri sunt lovite, conform textului legal precizat, de nulitate absolută, astfel că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. întrucât instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, care era determinant în soluţionarea cauzei.
Motivul de revizuire nu este întemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
Din examinarea considerentelor deciziei atacate, precum şi a dispozitivului acesteia, rezultă fără nici o tăgadă, că instanţa de recurs s-a pronunţat cu privire la excepţia invocată de revizuiente, statuând sub acest aspect, respinge excepţia nulităţii absolute a deciziei nr. 404 din 27 iunie 2001 a Curţii de Apel Braşov, invocată de recurentele pârâte S.C. C. 1 S.R.L. şi SC T.U. S.A.
Faptul că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra excepţiei pe care a respins-o ca nefondată, într-o altă modalitate decât cea care corespundea intereselor recurentelor pârâte, în prezent revizuiente, nu poate fi interpretat ca o nepronunţare asupra unui lucru cerut pentru a deschide calea revizuirii pentru motive care nu se încadrează în dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
De asemenea, obiecţiunile revizuientelor, în acelaşi sens, nu pot fi reţinute nici în ceea ce priveşte sentinţa instanţei de fond deoarece, din probele dosarului, rezultă că pricina a fost dezbătută în Camera de Consiliu (şi nu în şedinţă publică).
Pe de altă parte, se constată că acest motiv în legătură cu nulitatea sentinţei pe aspectul arătat, nu a fost invocat nici în apel şi nici în recurs care, oricum, nu era admisibil din moment ce partea care l-a invocat nu a făcut nici o dovadă cu ajutorul căreia să probeze că a încercat vreun prejudiciu din cauza soluţionării (eventuale) a litigiului în şedinţă publică şi nu în camera de consiliu.
De asemenea, neîntemeiat este şi motivul de recurs prezentat tot la acest punct deoarece, din Decizia atacată, rezultă foarte clar că instanţa de recurs a reţinut şi s-a pronunţat asupra calităţii procesuale active a reclamantului din moment ce a considerat că acesta a devenit, în condiţiile descrise în considerente, investitor sofisticat al S.C. U. S.A. Sighetu Marmaţiei şi, totodată, acţionar majoritar şi, deci, că, în această ultimă calitate, era îndreptăţit să-şi exprime părerea în legătură cu legalitatea tuturor hotărârilor A.G.A. adoptate la 25 noiembrie 1999, deci inclusiv cu privire la cea prin care s-a dispus divizarea societăţii şi cu toate acestea, în locul său şi-a exprimat votul în legătură cu problemele majore care vizau societatea, referitoare la consiliul de administraţie, cenzori, mutarea sediului social, majorarea capitalului social, modificarea actelor constitutive şi divizarea societăţii, o persoană, S.I.F.M. S.A. Bacău, care nu mai avea calitatea de acţionar întrucât, la 11 noiembrie 1999, îşi vânduse acţiunile în urma plasamentului privat secundar tocmai reclamantului şi intervenientei în interesul acestuia S.C. A.T. ´94 S.R.L.
În ceea ce o priveşte pe reclamanta G.G. se reţine, astfel cum rezultă din dispozitivul sentinţei menţionate cu privire la acest aspect, că instanţele s-au pronunţat în legătură cu excepţia lipsei calităţii procesuale invocată de revizuiente, în calitate de pârâte, respingând-o ca neîntemeiată.
Pe cale de consecinţă, nici motivul 2 de revizuire nu poate fi primit.
Cu privire la motivul 3, întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ. (dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire), se constată că nici acesta nu este întemeiat deoarece, între dispoziţiile sentinţei şi cele ale deciziei instanţei de apel nu există nici o contradicţie, în condiţiile în care, urmare a admiterii recursului reclamantului S.T. şi, consecutiv, a apelului aceleiaşi părţi, a fost schimbată sentinţa în parte, în sensul că admite şi cererea în constatarea nulităţii absolute a Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor din 25 noiembrie 1999, cu alte cuvinte, prin Decizia atacată cu revizuire, s-a înlăturat neconcordanţa la care fac referire revizuientele, că ar fi existat între cele două hotărâri.
Tot la acest motiv se constată că revizuientele susţin că anularea hotărârilor Adunării Generale Ordinare şi Extraordinare din 25 noiembrie 1999 nu mai poate fi pusă în discuţie în condiţiile în care S.C. U. S.A. Sighetu Marmaţiei nu mai există, fiind radiată din registrul comerţului încă din anul 2000, susţinere nefondată din moment ce, prin hotărâre irevocabilă, s-a decis că toate hotărârile adoptate de A.G.A. de la S.C. U. S.A. Sighetu Marmaţiei la data menţionată sunt nule şi deci, faţă de această situaţie, divizarea societăţii nu produce nici un efect, urmând a fi, pe cale de consecinţă, reînmatriculată societatea ce, în mod nelegal, şi-a încetat existenţa.
Deci, faptul că S.C. U. S.A. Sighetu Marmaţiei nu mai exista pentru motivele arătate anterior, nu poate duce la concluzia că, din moment ce, urmare a deciziei instanţei de recurs, s-a născut obligaţia reînmatriculării vechii societăţi, aceasta, adică Decizia, ar conţine dispoziţii potrivnice care nu pot fi aduse la îndeplinire, întrucât o asemenea susţinere vizează mai degrabă motive de oportunitate şi nu de revizuire pentru a atrage în cauză incidenţa textului legal precizat.
Referitor la motivul 4, întemeiat pe art. 322 pct. 3 C. proc. civ. (obiectul pricinii nu se află în fiinţă), se constată că nici acesta nu poate fi primit deoarece textul legal invocat se referă la situaţia dispariţiei obiectului pricinii după pronunţarea hotărârii de condamnare şi are în vedere un obiect material, şi nu o hotărâre A.G.A. nelegală, prin care s-a dispus divizarea unei societăţi, care poate şi trebuie reînmatriculată, indiferent de opiniile revizuientelor, în condiţiile arătate mai sus.
Pe de altă parte, dispariţia obiectului pricinii nu a fost consecinţa unei hotărâri judecătoreşti, ci a adoptării de către A.G.A. a unor hotărâri nelegale, cu nerespectarea condiţiilor de cvorum, privind modificarea actelor constitutive şi divizarea S.C. U. S.A. Sighetu Marmaţiei care, în nici un caz, nu poate echivala cu dispariţia obiectului pricinii, ce urmează a fi reconstituit prin repunerea părţilor în situaţia anterioară ca efect al anulării tuturor hotărârilor A.G.A. adoptate la 25 noiembrie 1999.
Cu privire la articolul 5, întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., (există hotărâri potrivnice în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate) se constată că nici acesta nu poate fi reţinut deoarece, chiar dacă hotărârea judecătorului delegat de la O.R.C. „prin care s-a dispus radierea S.C. U. S.A. şi înmatricularea noilor societăţi rezultate din divizarea acesteia – S.C. C. 1 S.R.L. şi S.C. T.U. S.A., a rămas la rândul ei definitivă şi irevocabilă. Această situaţie nu are nici o relevanţă din moment ce, prin pronunţarea deciziei instanţei de recurs, nu s-a încălcat principiul autorităţii de lucru judecat (art. 1201) cum, de asemenea, acest principiu nu a fost contrazis nici în ceea ce priveşte respingerea tot prin hotărârea judecătorului delegat, de asemenea, rămasă definitivă şi irevocabilă, a cererilor formulate de reclamanţii S.T. şi G.G. privind radierea celor două societăţi (rezultate prin divizare) din Registrul Comerţului, precum şi radierea radierii din acelaşi registru al S.C. U. S.A. Sighetu Marmaţiei, situaţie în care nu sunt îndeplinite cerinţele legii de retragere a ultimei hotărâri.
Referitor la motivul 6 întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. „dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică (...)", prin care se susţine de revizuiente că, după pronunţarea deciziei atacate, acestea au obţinut înscrisuri (documente) care nu au putut fi înfăţişate în faţa instanţei de recurs, situaţie în care soluţia ar fi fost cu totul alta, se constată că nici acest motiv nu poate fi primit deoarece, faptul că noile societăţi rezultate din divizare au fost înregistrate la Registrul Comerţului şi au funcţionat circa 2 ani de la data divizării, nu are nici o relevanţă, atâta timp cât hotărârea A.G.A., prin care s-a adoptat această măsură, a fost anulată ca fiind nelegală prin decizie irevocabilă, urmând deci, ca prin punerea în executare a deciziei Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, să înceapă în mod necesar radierea menţiunilor înscrise la O.R.C.M.B. ca efect al divizării, aceste menţiuni nemaiputând fi păstrate în condiţiile în care hotărârea A.G.A. din 25 noiembrie 1999, prin care s-a aprobat divizarea, a fost anulată.
De asemenea, nu poate fi reţinută nici susţinerea revizuientelor fundamentată pe certificatul eliberat de T.M.B. prin care acestea să demonstreze că reclamanta nu avea calitatea de acţionar şi, deci, că în această situaţie, nu avea calitate procesuală activă deoarece asupra acestei excepţii s-a pronunţat instanţa de recurs, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată.
Dar, cauza principală pentru care nu poate fi reţinut acest motiv de revizuire o constituie faptul că, în speţă, nu s-a produs nici o dovadă care să ateste că aşa zisele acte noi (care de altfel, au fost examinate în fazele anterioare ale litigiului), au fost reţinute de partea potrivnică sau că nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, condiţii esenţiale pentru admiterea revizuirii pe acest temei juridic.
În sfârşit, se mai reţine că unele acte au fost anexate la concluziile scrise din 31 martie, fiind astfel depuse la dosar cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de art. 324 pct. 4 C. proc. civ.
În ce priveşte motivele 7 şi 8 care, de altfel nici nu au fost încadrate în drept de revizuiente şi prin care acestea susţin, în esenţă, că după 3 ani de la radierea S.C. U. S.A. Sighetu Marmaţiei din Registrul Comerţului, nu se mai poate reveni asupra divizării acesteia, se constată că acestea vizează fondul litigiului şi, deci nu se pot încadra în nici una dintre situaţiile prevăzute la art. 322 pct. 1 - 8 C. proc. civ.
Referitor la celelalte motive formulate prin note scrise ulterior introducerii cererii, se constată că acestea nu pot fi examinate, în condiţiile în care legiuitorul a prevăzut pentru revizuire respectarea aceloraşi dispoziţii procedurale ca şi în cazul cererii de chemare în judecată, ceea ce duce la concluzia că orice modificare sau completare a cererii de revizuire se poate face numai cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 132 C. proc. civ. care, în cauză, au fost încălcate.
Faţă de cele arătate mai sus, urmează a se respinge excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire invocată de intimatul reclamant S.T. şi intimata intervenientă SC A.T. ´94 S.R.L. Bucureşti şi, cum motivele invocate în sprijinul admiterii cererii de revizuire s-a constatat a fi neîntemeiate, Curtea va dispune respingerea acestei cereri ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia de inadmisibilitate a cererii de revizuire invocată de intimatul reclamant S.T. şi intimata intervenientă S.C. A.T. ´94 S.R.L. Bucureşti.
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuientele S.C. C. 1 S.R.L. Bucureşti, S.C. T.U. S.A. Bucureşti, S.C. S. S.R.L Bucureşti împotriva deciziei nr. 7528 din 10 decembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3108/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3115/2003. Comercial → |
|---|
