CSJ. Decizia nr. 3201/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3201/2003
Dosar nr. 1667/2002
Şedinţa publică din 26 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava, la 4 octombrie 2000, reclamanta SC C.N. SA Suceava, a chemat în judecată pârâta SC R. SRL Iaşi, solicitând obligarea acesteia la 1.530.056.838 lei, reprezentând diferenţa la suma minim garantată, prin contractul de asociere în participaţiune, pentru perioada 1 octombrie 1997 – 30 septembrie 2000 şi la 1.062.671.394 lei.
Prin sentinţa nr. 49, pronunţată la 18 ianuarie 2001, în dosarul nr. 9023/2000, Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantei sumele pretinse, plus 50.602.282 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, între părţi, a fost încheiat un contract de asociere în participaţiune, prin care reclamanta punea la dispoziţia pârâtei suprafaţa de 1.304,7 mp – spaţiu comercial în incinta depozitului, în schimbul dreptului reclamantei de a participa la profitul realizat din exploatarea standurilor comerciale, în cotă de 50% din profitul net, dar nu mai puţin de 4.887 dolari S.U.A. lunar, transformarea în lei făcându-se la cursul de referinţă B.N.R. al primei zile a lunii următoare celei pentru care se face plata.
Ulterior, în aceleaşi condiţii, reclamanta a pus la dispoziţia pârâtei încă 1.570,34 mp din acelaşi depozit, pârâta ocupând în total, 2.875,04 mp, iar expertiza efectuată în cauză, a confirmat valoarea pretenţiilor reclamantei, instanţa apreciind că, în realitate, contractul intitulat de „asociere în participaţiune" este un contract de închiriere.
Împotriva sentinţei, ambele părţi au declarat apel.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 12, pronunţată la 28 martie 2002, a admis apelurile declarate de reclamantă şi pârâtă, a schimbat sentinţa atacată, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 134.018.548 lei, cu titlul de diferenţă profit net, 231.798.060 lei penalităţi de întârziere pentru perioada octombrie 1997 - septembrie 2000 şi 17.011.332 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, între părţi, s-a încheiat un contract de asociere în participaţiune, nu de închiriere, aşa cum greşit a apreciat prima instanţă, iar sumele datorate de pârâtă trebuiau stabilite în raport cu prevederile art. 1 lit. a) şi b) şi art. 5 din contractul părţilor.
Împotriva acestei decizii, societatea reclamantă a declarat recurs.
În motivarea recursului se susţine, în esenţă, că reţinerea instanţei de apel nu este în concordanţă cu textul contractului, voinţa părţilor în momentul contractării şi probele administrate în apel.
Intimata, prin întâmpinare, a invocat nulitatea recursului, arătând că cererea nu cuprinde motivele de casare, aşa cum se prevede imperativ în art. 303 pct. 3 C. proc. civ., iar pe fond, recursul este neîntemeiat.
Din examinarea motivelor invocate de recurentă, se constată că acestea, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 8 şi 10 din acelaşi cod, texte de lege invocate, de altfel, de apărătorul recurentei-reclamante cu ocazia susţinerii recursului.
Examinând recursul declarat în raport cu motivele şi textele de lege invocate, se constată că nu este fondat.
Recurenta susţine că instanţa de apel a reţinut greşit că părţile au avut în vedere venitul minim garantat de 50% pentru întreg spaţiul, dar nu mai puţin de 4.887 dolari S.U.A. pe lună, deoarece asupra fondului cauzei operează trei decizii pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie, care au stabilit că obligaţia de plată a pârâtei este de 10.769 dolari S.U.A. lunar, din care 4.887 dolari S.U.A. pe lună pentru suprafaţa de 1.307,4 mp şi 5.882 dolari S.U.A. lunar pentru suprafaţa de 1.570 mp ocupate ulterior.
Mai susţine recurenta că Decizia instanţei de apel a interpretat restrictiv obligaţia minimă lunară de plată a pârâtei, reducând-o la textul art. 1 lit. a) şi b) din contract, în timp ce, prin art. 5 alin. (3) din contract, i-a mai fost pusă la dispoziţie o suprafaţă de 1.500 mp, astfel încât nu se poate susţine că aportul la asociere al recurentei-reclamante a crescut, iar obligaţia de plată a pârâtei a rămas la jumătate, ca un act de gratuitate.
Deciziile invocate de recurenta-reclamantă, ale căror copii au fost depuse la dosarul cauzei, nu sunt de natură să conducă la invocarea autorităţii lucrului judecat, deoarece, în speţă, nu sunt întrunite dispoziţiile art. 1201 C. civ., privind identitatea de obiect, cauză şi părţi, ci tratează alte aspecte ale raporturilor dintre acestea.
Instanţa de apel a dat o interpretare corectă prevederilor art. 1 lit. b) şi art. 5 alin. (3) din Contractul de asociere, în condiţiile în care aceste prevederi contractuale prevăd expres că extinderea spaţiului închiriat se face în aceleaşi condiţii prevăzute de contractul părţilor, fără să se prevadă modificarea profitului minim garantat de 4.887 dolari S.U.A. lunar.
În aceste împrejurări, recursul declarat de reclamantă urmează să fie respins, iar potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta-reclamantă urmează să fie obligată să plătească intimatei pârâte suma de 35.000.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, SC C.N. SA Suceava, împotriva deciziei nr. 12 din 28 martie 2002 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 35.000.000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3200/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3202/2003. Comercial → |
|---|
