CSJ. Decizia nr. 3206/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3206/2003
Dosar nr. 6189/2001
Şedinţa publică din 27 iunie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1559/COM din 8 octombrie 1999, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC B.R. SRL Constanţa, cu sediul în Constanţa, în contradictoriu cu SC S. SRL Constanţa, în sensul că a obligat societatea pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 559.712.431 lei contravaloare marfă, la 27.500.000 lei cu titlu de plată nedatorată şi la 48.484.124 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâta datorează, aşa cum a rezultat şi din raportul de expertiză, contravaloarea produselor livrate şi neachitate, în sumă de 523.692.431 lei, în urma compensării legale a datoriilor reciproce a părţilor, pe perioada iunie 1997 - februarie 1999. În aceste condiţii, faţă de dispoziţiile art. 969 C. civ., reclamanta a făcut dovada raporturilor contractuale dintre părţi, pârâta urmând a suporta această sumă, iar suma de 27.500.000 lei reprezintă sumă avansată de reclamantă, în vederea asocierii cu pârâta, asociere care nu s-a mai finalizat. Deoarece pârâta nu a putut face dovada materializării acordului de voinţă al părţilor, în sensul asocierii celor două societăţi, urmează a fi înlăturate susţinerile acesteia privind nedatorarea acestei sume.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, prin Decizia nr. 379/COM din 18 aprilie 2001, a respins, ca nefondat, apelul promovat de pârâta SC S. SRL Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 1559 din 8 octombrie 1999 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială, şi a obligat apelanta pârâtă la plata sumei de 15.000.000 lei cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei reclamante SC B.R. SRL.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că din înscrisurile depuse la dosar, precum şi din concluziile rapoartelor de expertiză întocmite în cauză (expertiză efectuată la fond şi contraexpertiză) rezultă, fără putinţă de tăgadă, că suma, pretinsă de reclamant ca fiind datorată, este cea reală, contractul de asociere dintre reclamanţi şi terţi nefinalizându-se, rămânând în proiect. Expertiza contabilă atestă operaţiunile comerciale intervenite între părţi, stabilind că reclamanta a livrat combustibil pârâtei, ambele părţi efectuând operaţiuni contabile în acest sens şi pentru care au fost emise facturi, pentru ca, în procesul verbal de compensare din 9 septembrie 1996, pârâta să recunoască şi un debit rezultat dintr-o altă compensare, în sumă de 47.000.000 lei.
Împotriva deciziei civile nr. 379/COM din 18 aprilie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, a declarat recurs pârâta SC S. SRL Constanţa, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că s-a acordat mai mult decât s-a cerut de reclamantă, întrucât, în cererea de chemare în judecată, reclamanta nu a solicitat compensarea datoriilor, între părţi nu au existat raporturi contractuale, nici măcar în formă simplificată, interpretarea greşită a actelor deduse judecăţii, aplicarea greşită a legii privind compensarea datoriilor, împrejurarea că nu s-a pronunţat asupra unor dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, precum şi aspectul că această hotărâre se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt, care a decurs din aprecierea eronată a probelor administrate, fiind invocate în drept dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9, 10 şi 11 C. proc. civ.
Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente.
Instanţele judecătoreşti anterioare, printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, au stabilit corect adevăratele raporturi juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, răspunderea care se instituie în cazul nerespectării clauzelor contractuale, precum şi cadrul legal aplicabil în speţă.
Motivat şi amplu argumentat, instanţele s-au pronunţat asupra tuturor cererilor părţilor, cu trimitere la probele administrate în cauză.
În corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept, relevanţă juridică maximă prezintă actele depuse de părţi şi raportul de expertiză contabilă, întocmit de experta contabilă H.L., din analiza lor rezultând că între reclamantă şi pârâtă au avut loc relaţii economice reciproce, iar din verificarea şi confruntarea evidenţelor contabile şi a actelor primare, pârâta are o datorie de 587.212.431 lei debit, format din suma de 559.712.431 lei, reprezentând mărfuri primite şi neachitate şi suma de 27.500.000 lei, reprezentând avans achitat de reclamantă pârâtei pentru majorare de capital, fără să fie urmată de această asociere.
De asemenea, instanţa de apel a dat dovadă de rol activ şi, prin încheierea din Şedinţa publică din 26 iunie 2000, la solicitarea pârâtei SC S. SRL, a admis o contraexpertiză contabilă, cu toate obiectivele stabilite în această fază procesuală. Raportul de contraexpertiză contabilă judiciară, întocmit de cei trei experţi contabili autorizaţi, a concluzionat, fără echivoc, că suma datorată de pârâtă, în baza facturilor enumerate în cererea de chemare în judecată a SC B.R. SRL este de 587.212.431 lei (dosar apel).
Pentru a lămuri cauza sub toate aspectele, instanţa de apel a încuviinţat, prin încheierea din 11 decembrie 2000, obiecţiunile formulate de părţi la raportul de contraexpertiză contabilă judiciară, iar experţii contabili au ilustrat pregnant şi convingător, în noile concluzii, că îşi menţin aprecierile iniţiale (dosar apel).
O contribuţie determinantă şi de certă semnificaţie juridică, în soluţionarea cauzei, o reprezintă minuta încheiată între părţi la data de 30 august 1999, prin care SC S. SRL recunoaşte debitul de 587.227.398 lei, debit în care se includ şi facturile nesemnate de primirea mărfii şi despre care pârâta a menţionat expres că a primit marfa din facturile nesemnate şi a înregistrat-o la rubrica „intrări" în gestiunea sa, creditând furnizorul cu obligaţia de plată (dosar fond).
Cadrul juridic expus anterior, în contextul probator administrat în cauză, a condus la o justă apreciere a situaţiei de fapt şi de drept, instanţele judecătoreşti anterioare pronunţând hotărâri perfect legale şi temeinice.
Astfel fiind, urmează a respinge, ca nefondat, recursul promovat de pârâta SC S. SRL Constanţa, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia civilă nr. 379/COM din 18 aprilie 2001, pronunţată de secţia comercială a Curţii de Apel Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S. SRL Constanţa împotriva deciziei nr.379/COM din 18 aprilie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 27 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3205/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3207/2003. Comercial → |
|---|
