CSJ. Decizia nr. 3240/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3240/2003
Dosar nr. 9068/2001
Şedinţa publică din 1 iulie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 4 septembrie 2000, reclamanta SC L.R. SA Bucureşti, sucursala Medgidia, a chemat în judecată pe pârâta SC P.E. SRL Bucureşti, pentru a fi obligată la plata sumei de 59.500.000 lei avans în realizarea contractului H 545/A din 1998, 72.791.500 lei penalităţi de întârziere şi cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 177 din 15 ianuarie 2001, Tribunalul Bucureşti a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 59.500.000 lei avans achitat şi 4.049.000 lei cheltuieli de judecată, respingând celelalte capete de cerere.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 1152 din 6 septembrie 2001, a respins apelul reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esenţă, obligarea pârâtei şi la plata penalităţilor de întârziere solicitate prin acţiune.
Recursul reclamantei este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Raporturile comerciale dintre părţi s-au derulat în temeiul contractului T 1660/1997, pentru care reclamanta a achitat un avans de 9.500.000 lei, pentru livrarea unor echipamente, contract ulterior reziliat şi a contractului nr. 545/A/1998, pentru care s-a plătit un avans de 50.000.000 lei şi a fost transferată şi suma de 9.500.000 lei, deci, în total, suma de 59.500.000 lei.
Prin contractul de livrare de echipamente nr. 545/A/1998, părţile au stabilit, prin art. 9, o clauză penală pentru „nerespectarea prevederilor contractuale privind termenul de livrare, respectiv, totalitatea furniturii contractate din alte motive decât cele internaţional acceptate (războaie, incendii, calamităţi naturale, accidente, greve, etc)" prin plata de penalităţi de 0,15 % din valoarea totală a furniturii.
Cum restituirea avansului nu constituie prin ea însăşi o obligaţie contractuală, iar părţile nu au convenit în nici un fel să sancţioneze prin plata de penalităţi situaţia nerestituirii avansului acordat, corect, instanţele au reţinut că, în lipsa unei clauze penale exprese, nu poate fi antrenată răspunderea contractuală a pârâtei.
Cu alte cuvinte, răspunderea contractuală pentru nerespectarea obligaţiilor asumate de părţi, prin voinţa lor liber exprimată, nu poate fi antrenată, decât pentru situaţiile limitativ şi expres convenite de părţi prin prevederile clauzei penale.
Întrucât, în speţă, părţile nu au stabilit, de comun acord, o sancţiune contractuală pentru situaţia nerestituirii avansului, nu se poate dispune obligarea pârâtei la plata de penalităţi, cum, greşit solicită reclamanta prin recursul de faţă.
Având în vedere dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., recursul reclamantei se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC L.R. SA Bucureşti, sucursala Medgidia, împotriva deciziei nr. 1152 din 6 septembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 1 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 324/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3242/2003. Comercial → |
|---|
