CSJ. Decizia nr. 324/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia Nr.324/2003DOSAR Nr.4369/200.
Şedinţa publică din 24 ianuarie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Asociaţia Familială„D.CşiS.C." Suceava împotriva deciziei nr.96 din 2 martie 2001 a Curţii de Apel Suceava-Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat recurenta reclamantă, prin avocat E.M.., lipsind intimatul pârât Municipiul Suceava- prin primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent, după care Curtea, luând act că nu sunt chestiuni prealabile de pus în discuţia părţilor şi nici nu s-au formulat cereri, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în fond, părţii prezente.
Apărătoarea recurentei susţine oral motivele de recurs şi pune concluzii de admitere, astfel cum au fost formulate şi în scris.
CURTE.
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată la 3 martie 2000 la Tribunalul Suceava, A.F."D.C. şi S.C.", a chemat în judecată Primăria Municipiului Suceava, solicitând să le fie recunoscute investiţiile efectuate în spaţiul comercial în suprafaţă de 25,57 mp. şi să fie scăzute din preţul de vânzare a activului.
Instanţa de fond a respins ca nefondată acţiunea, prin sentinţa civilă nr.627 din 7 iulie 2000, reţinând că deducerea valoriiinvestiţiilor efectuate nu este posibilă, potrivit art.5 alin.2 lit.a din HG 505/1998 întrucât nu a existat acordul proprietarului pentru acestea şi lucrările au fost executate fără autorizaţie de construcţie, iar pe de altă parte vânzarea s-a realizat prin negociere a preţului, reclamanta semnând contractul de vânzare cumpărare fără obiecţiuni.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia nr.96 din 2 martie 2001, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, considerând că investiţiile nu au fost făcute cu acordul proprietarului şi fără autorizaţia de construcţie iar negocierea directă a preţului a reprezentat acordul de voinţă al părţilor pentru executarea obligaţiilor asumate.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.7,9 şi 11 Cod procedură civilă.
Recurenta susţine lipsa temeiului legal al hotărârii judecătoreşti atacate privind neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art.5 din HG 505/1998, pentru deducerea investiţiilor din preţul de vânzare al activului. EGCL Suceava, că ea era proprietara spaţiului la data efectuării investiţiilor şi nu Primăria Municipiului Suceava, cum greşit a reţinut curtea de apel.
Greşit a interpretat instanţa de apel şi necesitatea autorizaţiei de construcţie cât timp construcţia preluată era „de roşu" fără pardoseli şi instalaţii.
O ultimă critică a deciziei atacate se referă la contradictorialitatea motivării acesteia privind manifestarea de voinţă exprimată la negocierea preţului, efectuarea lucrărilor şi lipsa dovezilor referitoare la îmbunătăţirile efectuate.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru motivele ce se vor repune.
Prin contractul de vânzare cumpărare 22875 din 6 decembrie 1999, părţile au convenit asupra preţului vânzării, după o prealabilă negociere. Astfel, de la valoarea de 210.000.000 lei, preţul acceptat a ajuns la 150.000.000 lei care trebuia plătit în termen de 90 zile de la data încheierii contractului.
Pct.IV lit.B 1 din contract stabilea obligaţia cumpărătorului să plătească preţul în suma stabilită în condiţiile şi termenul înscris în contract.
Efectuarea îmbunătăţirilor, de către reclamante, la spaţiul cumpărat anterior vânzării este necontestată. Aceasta nu schimbă elementele esenţiale ale contractului de vânzare cumpărare.
De altfel dispoziţiile HG 505/1998 au fost avute în vedere şi în baza acestora s-a negociat preţul de vânzare, după rapoartele de evaluare care au consemnat şi investiţia executată de reclamante. Preţul de pornire al negocierii a fost mai mare şi fără nici o menţiune în procesul verbal de negociere, preţul de adjudecare apare mai mic, cu 60.000.000 lei.
Potrivit art.5 din Normele Metodologice privind vânzarea activelor, din valoarea de vânzare urmează a se scade valoarea investiţiilor efectuare de chiriaş.
Existenţa în rapoartele de evaluare a valorii investiţiilor efectuate de chiriaş, este expresia aplicării normelor susmenţionate.
Este adevărat că acordul directorului Filialei de Utilităţi Comunale şi Locative Suceava, a creat o aparenţă de legalitate a aprobării pentru investiţii, dar aceasta a fost dată de administratorul spaţiului nu de proprietarul lui, cum condiţionează HG 505/1998, iar din această perspectivă instanţele de fond au făcut o corectă aplicare a actului normativ invocat.
Nu poate fi reţinută nici o contradicţie în motivarea deciziei atacate: negocierea preţului, ca voinţă exprimată a părţilor nu exclude considerarea îmbunătăţirilor efectuate, cu atât mai mult cu cât acestea sunt remarcate în evaluările de stabilire a valorii spaţiului vândut şi au condus la adjudecare cu un preţ mai mic decât cel de pornire, chiar dacă nu au fost îndeplinite întru totul condiţiile cerute de actul normativ privind vânzarea activelor din administrarea consiliilor locale.
Aşa fiind, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr.96 din 2 martie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Asociaţia Familială „D.C. şi S.C." Suceava, împotriva deciziei nr.96 din 2 martie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Suceava-secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3238/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3240/2003. Comercial → |
|---|
