CSJ. Decizia nr. 3242/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3242/2003
Dosar nr. 9497/2001
Şedinţa publică din 1 iulie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 8 februarie 2001 A.Z.L. Sulina RA a chemat în judecată Garda de coastă Tulcea – Ministerul de Interne pentru a fi obligată la plata a 53.550.000 lei chirie stabilită prin contractul nr. 866 din 11 ianuarie 1999 şi 15.475.950 lei penalităţi de întârziere de 0,15% pe zi.
Prin sentinţa civilă nr. 217 din 19 aprilie 2001, Tribunalul Tulcea a obligat pârâta plata sumelor pretinse de reclamantă, iar prin Decizia civilă nr. 938 din 15 noiembrie 2001, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, a redus sumele la 29.280.000 lei chirie şi 7.642.080 lei penalităţi de întârziere.
Instanţele au reţinut, în esenţă, că raportul juridic litigios este de închiriere, având ca obiect suprafaţa de 1000 mp cheu şi luciu de apă, pentru anul 1999, consacrat prin contractul nr. 866 din 11 ianuarie 1999, iar în litigiu este perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 2000, pentru care pârâta a continuat, în fapt, să utilizeze suprafaţa respectivă.
Contra deciziei a declarat recurs pârâta, fără a indica temeiurile din art. 304 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că acel contract a expirat la termenul de 31 decembrie 1999, iar de la 1 iulie 1999 a intrat în vigoare OUG nr. 80/1999, conform căreia suprafeţele de natura celei în litigiu, trec, prin protocol, în administrarea Ministerului de Interne, ele aparţinând domeniului public al statului, dar nu s-a putut, din culpa reclamantei, prelua această suprafaţă.
Împotriva deciziei a declarat recurs şi reclamanta, susţinând că pârâta a acceptat serviciile portuare şi contravaloarea de la 15.000 lei pe metrul pătrat, fapt recunoscut în primă instanţă, aceste servicii, furnizate până la 21 septembrie 2000, când intimata-recurentă a părăsit perimetrul închiriat în 1999, cu o altă valoare, iar dispoziţiile OUG nr. 80/1999 nu sunt incidente, întrucât suprafaţa respectivă face parte din domeniul privat al statului, solicitând şi diferenţele până la sumele din acţiune.
Ambele recursuri sunt nefondate.
Recurenta-pârâtă nu contestă că a beneficiat de suprafaţa închiriată în anul 1999 şi în perioada 1 ianuarie – 21 septembrie 2000, când nu a mai fost prelungit acel contract. Ea invocă numai beneficiul unui drept de administrare, dobândit din OUG nr. 80/1999, suprafaţa respectivă fiind declarată domeniu public al statului.
În cursul anului 2000, încheierea protocolului, în aplicarea OUG nr. 80/1999, nu s-a realizat, ministerele desemnate în acest scop, de Interne şi al Transporturilor, fiind în divergenţă asupra domeniului de aplicare în transport şi de prevederile de drept comun din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică.
Aşadar, dreptul de administrare al pârâtei-recurente, invocat ca temei al refuzului de plată, nu a fost dobândit în perioada 1 ianuarie – 21 septembrie 2000, pentru care aceasta datorează despăgubiri la nivelul chiriei reclamantei, care a administrat suprafaţa şi i-a furnizat serviciile „consumate" de pârâtă, a căror valoare a fost corect determinată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.Z.L.S. împotriva deciziei nr. 938 COM, din 15 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Constanţa.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Ministerul de Interne împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 1 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3240/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3243/2003. Comercial → |
|---|
