CSJ. Decizia nr. 3243/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3243/2003
Dosar nr. 9509/2001
Şedinţa publică din 1 iulie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 4 aprilie 2000, reclamanta, Primăria oraşului Târgu Neamţ, a chemat în judecată pe pârâta, SC M.T. SA Târgu Neamţ, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 102.368.370 lei, cu titlu de redevenţe restante, şi suma de 86.038.505 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, plus cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, a susţinut că a concesionat, în favoarea pârâtei, 17.324 mp teren situat în Târgu Neamţ, pe o perioadă de 25 ani, pârâta achitând redevenţa pentru anii 1994 – 1995, iar din 1996, dovedind rea-credinţă, a refuzat să mai achite redevenţa.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat anularea contractului de concesiune şi că terenul în discuţie este proprietatea sa, conform art. 20 din Legea nr. 15/1990 şi nu a făcut şi nu face parte din domeniul public al oraşului Târgu Neamţ, solicitând a se constata că este proprietara terenului, precum şi introducerea în cauză a Consiliului judeţean Neamţ.
Reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul că reclamant este Consiliul Local al oraşului Târgu Neamţ, iar nu Primăria oraşului Târgu Neamţ.
Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1253 E din 26 septembrie 2000, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 93.332.070 lei cu titlu de taxă de concesiune, pe perioada 1997-1999 şi suma de 205.949.099 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere. Respinge cererea reconvenţională şi acţiunea în constatare formulată de pârâtă, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în baza contractului nr. 1217 din 25 februarie 1994, reclamanta a concesionat o suprafaţă de 17.324 mp în favoarea pârâtei, teren situat în Târgu Neamţ, pe o durată de 25 de ani şi o taxă de concesiune recalculată în raport cu cursul leu/dolar S.U.A. şi că, în mod nejustificat, pârâta a refuzat plata taxelor pe perioada 1996 - 1999.
Cu privire la cererea reconvenţională, pârâta nu a produs dovezi din care să se constate nulitatea absolută a contractului de concesiune.
Referitor la acţiunea în constatare, s-a reţinut că pârâta nu a urmat procedura specială prevăzută de HG 834/1990 şi că, prin hotărâri rămase definitive, s-a stabilit că Primăria Târgu Neamţ şi Consiliul Local Târgu Neamţ nu au competenţă de a emite certificatul de proprietate.
Apelul declarat de pârâtă, împotriva acestei hotărâri, a fost admis ca fondat de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, care, prin Decizia nr. 489 din 9 iulie 2001, schimbă în parte sentinţa civilă nr. 1253 din 26 septembrie 2000 a Tribunalului Neamţ, respinge acţiunea principală, privind obligarea la taxă de concesiune şi penalităţi. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. Obligă intimaţii la 4.785.820 lei cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs, în termen legal şi motivat, reclamantul Consiliul Local al oraşului Târgu Neamţ şi pârâta SC M.T. SA Târgu Neamţ, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, şi anume:
1.Recurenta-reclamantă, consideră că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând natura sau înţelesul vădit neîndoielnic al acestuia, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În susţinerea acestui motiv de recurs, recurenta arată că, în mod greşit, instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia de respingere a acţiunii principale pe existenţa unui înscris, Hotărârea Consiliului Local nr. 32 din 8 august 1997, care nu a fost pus în aplicare, terenul rămânând în continuare în folosinţa intimatei, până la expirarea contractului, fără a fi tulburată în posesia acestuia.
Mai susţine recurenta că instanţa de apel, procedând astfel, a încălcat prevederile art. 129 alin. (4), (5) şi (6) C. proc. civ., statuând, fără probe, că, în aceste condiţii, reclamanta a reziliat în mod unilateral contractul de concesiune, contrar dispoziţiilor art. 4 şi 5 din contract, şi că, nemaiexistând contracte, nu mai există nici temeiul juridic pentru plata taxelor de concesiune şi a penalităţilor.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct.8 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, reţinerea cauzei spre rejudecare, modificarea deciziei atacate, iar pe fond, admiterea acţiunii şi obligarea intimatei la 133.439.000 lei redevenţă restantă şi 33.147.266 lei penalităţi de întârziere.
Recursul declarat de reclamantă este întemeiat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar, prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale, incidente cauzei, rezultă că instanţa de apel, în mod greşit, a apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, motiv de modificare a deciziei atacate.
În speţă, se reţine că, în baza contractului de concesiune nr. 1217 din 25 februarie 1994, reclamanta a acordat în concesiune pârâtei suprafaţa de 17.324 mp. teren situat în Târgu Neamţ, pentru desfăşurarea activităţilor aferente sediului central al societăţii, pe o durată de 25 de ani.
Concesionara a procedat la executarea obligaţiilor contractuale, achitând taxele aferente anilor 1994 - 1995, dar, în mod nejustificat, a refuzat achitarea sumelor cu acest titlu, aferente anilor 1995 - 1996, motiv care a determinat-o pe concedentă să o acţioneze în justiţie.
Din actele de la dosar, rezultă că instanţa de fond a recunoscut puterea cuvenită contractului de concesiune, care exprimă acordul legal de voinţă al părţilor producător de efecte juridice.
Potrivit art. 969 C. civ., convenţiile legal încheiate au putere de lege între părţi, astfel că părţile sunt obligate să execute întocmai prestaţiile la care s-au îndatorat prin voinţa lor direct exprimată.
Cum obligaţiile asumate, prin contract, de reclamantă, au fost respectate, terenul fiind pus la dispoziţia pârâtei, pe care-l foloseşte şi în prezent, aşa cum a recunoscut în instanţă, netulburată, refuzul de plată a datoriilor de către aceasta este nejustificat şi nelegal, aşa cum, în mod corect, a reţinut instanţa de fond, aspect recunoscut de pârâtă în recursul său.
Constatarea rezilierii unilaterale a contractului de concesionare nr. 1217 din 25 februarie 1994, de către curtea de apel, fiind greşită, aşa cum, de altfel, recunoaşte şi pârâta SC M.T. SA prin recursul declarat împotriva aceleiaşi decizii, admiterea apelului pârâtei şi respingerea acţiunii principale pe acest motiv, este netemeinică şi nelegală.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de reclamantă va fi admis, se va modifica Decizia atacată, în sensul că se va respinge apelul pârâtei SC M.T. SA, formulat împotriva sentinţei civile nr. 1253 din 26 septembrie 2000 a Tribunalului Neamţ, pe care o menţine ca fiind temeinică şi legală.
Recurenta pârâtă critică ambele hotărâri, prin reiterarea motivelor de apel sub forma criticilor în recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, prin schimbarea în totalitate a motivelor prin care s-a respins acţiunea principală, admiterea cererii de constatare a existenţei nulităţii absolute a contractului de concesiune nr. 1217/1994 şi admiterea acţiunii în constatare a dreptului de proprietate a terenului în suprafaţă de 17.324 mp., întemeiată pe prevederile art. 111 C. proc. civ.
Recurenta este nemulţumită de motivarea instanţei de apel, privind respingerea acţiunii principale pe considerentul Hotărârii Consiliului Local nr. 32 din 8 august 1997, reţinând greşit că, în aceste condiţii, reclamanta a reziliat în mod unilateral contractul de concesiune, fără a se analiza că Primăria oraşului Târgu Neamţ nu şi-a legitimat calitatea procesuală, că acţiunea nu a avut la bază o hotărâre a Consiliului Local, cererea de chemare în judecată nu cuprinde elementele prevăzute de art. 112 C. proc. civ., pe de altă parte, SC M.T. SA nu a solicitat să-i fie concesionat terenul respectiv, Hotărârea Consiliului Local nr. 32 din 8 august 1997, prin care Consiliul a înfiinţat SC C.C. SRL, este o dovadă a preocupărilor reclamantei de „a forţa rezilierea contractului de concesiune nr. 1217/1994 şi încheierea altui contract, prematuritatea este un alt motiv de respingere a acţiunii principale.
Neplata redevenţelor începând cu anul 1996, mai susţine recurenta, a fost determinată de „comportamentul abuziv al reprezentanţilor Primăriei oraşului Târgu Neamţ", care le-au diminuat suprafaţa concesionată cu cca. 650 mp., începând cu luna martie 1994.
Concluzionând, recurenta arată că respingerea acţiunii principale nu s-a datorat pentru că s-a constatat rezilierea unilaterală a contractului de concesiune de către concedent, pentru că prin Hotărârea Consiliului Local nr. 32/1997, terenul este tratat ca „teren închiriat" şi nu „concesionat", respingerea acţiunii se impune pentru că este neîntemeiată, prematură şi introdusă de o parte care fără a-şi dovedi calitatea procesuală activă.
Cu privire la constatarea nulităţii absolute a contractului de concesiune, recurenta susţine că semnarea acestuia a fost impusă şi obligatorie şi că de fapt Consiliul Local Târgu Neamţ nu a emis nici o hotărâre privind concesionarea terenului către societatea pârâtă şi nici de reziliere unilaterală a contractului de concesionare şi darea acestui teren în patrimoniul SC C.C. SRL şi că, Consiliul judeţean Neamţ a avizat favorabil întreaga documentaţie, întocmită de unitate pentru obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, inclusiv şi pentru suprafaţa de 17.324 mp., conform adresei nr. 380/04.1003.
În susţinerea motivului de recurs, privind acţiunea în constatare a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 17.324 mp., consideră că este admisibilă, întrucât dovada dreptului de proprietate este făcută deja în baza art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 şi, prin deciziile nr. 4163 din 4 aprilie 1953 şi nr. 507 din 8 iunie 1964, confirmate de expertizele efectuate, dar cu concluzia că terenul nu este înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii, astfel că nu se afla în patrimoniul societăţii la data apariţiei Legii nr. 15/1990 şi la data înfiinţării societăţii.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar, prin prisma motivelor de recurs formulate de pârâtă şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, rezultă că instanţa de apel a apreciat în mod corect actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză, mai puţin dispoziţia privind respingerea acţiunii reclamantei, pentru motivele menţionate în recursul declarat de reclamantă, care a fost admis şi s-a menţinut hotărârea instanţei de fond.
Referitor la primul motiv de recurs, privind nemulţumirea recurentei de motivare a instanţei de apel privind respingerea acţiunii principale pe considerentul Hotărârii Consiliului Local nr. 32/1997 şi că aceasta se impunea pentru „varii motive", specificate de recurentă, concluzionate prin aceea că era neîntemeiată prin prematuritatea ei şi ca fiind introdusă de o parte fără a-şi dovedi calitatea procesuală activă, este neîntemeiat, în condiţiile în care s-a argumentat cu probe calitatea procesuală activă şi temeinicia acţiunii, bazată pe un contract de concesiune perfect valabil şi pe dispoziţiile art. 969 C. civ.
În acest context, şi cum recurenta-pârâtă a recunoscut, în cadrul recursului declarat, că „neplata redevenţelor, începând cu anul 1996, a fost determinată de comportamentul abuziv al reprezentanţilor Primăriei oraşului Târgu Neamţ", nu mai are nici o relevanţă juridică motivul invocat de instanţa de apel în respingerea acţiunii, întrucât, potrivit principiului „nemo auditur propriam turpitudem", pârâta-recurentă nu mai poate solicita respingerea acţiunii, în acest context, soluţia dată de instanţa de apel, privind respingerea acţiunii, fiind vădit nelegală şi netemeinică.
De asemenea, şi celelalte două motive de recurs sunt neîntemeiate, ambele instanţe argumentând, în fapt şi în drept, nelegalitatea cererii formulate de pârâtă, privind constatarea nulităţii absolute a contractului de concesiune, precum şi a acţiunii în constatare a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 17.324 mp., ambele cereri fiind determinate de faptul că societatea pârâtă nu a finalizat procedura de obţinere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, conform procedurii prevăzute de HG nr. 834/1991 şi criteriile MF-MLPAT nr. 2665/1991 şi nu a procedat legal, conform art. 1 din Legea nr. 29/1990, să-şi rezolve problemele legate de terenul în litigiu pe calea dreptului comun.
Pentru considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, Consiliul Local al oraşului Târgu Neamţ.
Modifică Decizia nr. 489 din 7 iulie 2001 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi respinge apelul pârâtei SC M.T. SA Târgu Neamţ împotriva sentinţei nr. 1253 din 26 septembrie 2000 a Tribunalului Neamţ.
Respinge recursul declarat de pârâta SC M.T. SA Târgu Neamţ împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 1 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3242/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3246/2003. Comercial → |
|---|
