CSJ. Decizia nr. 3248/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3248/2003
Dosar nr. 2489/2002
Şedinţa publică din 1 iulie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 31 ianuarie 2000, reclamanta F.P.S. Bucureşti, devenită A.P.A.P.S., a chemat în judecată pârâta SC C. SA Arad, solicitând obligarea la plata următoarelor sume:
- 152.166.125 lei, dividende aferente exerciţiului financiar 1996 şi 1997;
- 128.723.363 lei, daune interese moratorii, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozite constituite pentru persoane juridice pe un an (între 42% şi 75%).
Tribunalul Arad, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 536 din 22 mai 2000, a admis în parte acţiunea, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 82.166.125 lei, rest neachitat din valoarea dividendelor pe 1996 şi 1997, fiind anulate ca netimbrate pretenţiile pentru daune interese moratorii.
În pronunţarea acestei hotărâri, privitor la dividende, instanţa a reţinut că pârâta a făcut dovada efectuării unor plăţi parţiale, astfel că pretenţiile sunt în parte întemeiate.
În ce privesc daunele interese moratorii, s-a reţinut că acest capăt de cerere nu a fost timbrat, deşi s-a pus în vedere reclamantei, nefăcându-se dovada unui temei legal pentru exonerarea de plata taxei de timbru.
Apelul reclamantei, în sensul obligării pârâtei şi la plata daunelor interese moratorii, întrucât acestea sunt scutite de taxa de timbru, a fost respins de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 863/A din 21 septembrie 2000, reţinându-se că, controlul judiciar trebuie să se limiteze la greşeli de judecată, iar nu referitor la modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, care poate fi supusă procedurii speciale prevăzută de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.
Recursul reclamantei, împotriva acestei decizii, a fost admis de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 975 din 13 februarie 2002, Decizia atacată fiind casată cu trimiterea cauzei aceleiaşi curţi de apel, pentru rejudecarea apelului.
S-a reţinut de către instanţa de recurs că, potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de apel trebuia să cerceteze fondul pricinii, dispoziţia legală menţionată nefăcând distincţie privitor la cauzele pentru care prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului.
În rejudecare, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia nr. 50 din 5 septembrie 2002, a admis apelul reclamantei A.P.A.P.S. Bucureşti, a anulat sentinţa Tribunalului Arad nr. 536 din 22 mai 2000, în partea referitoare la daunele interese moratorii şi a respins capătul de cerere privind aceste daune.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut că, deşi i s-a cerut, reclamanta nu a precizat pretenţiile privind daunele interese moratorii la nivelul taxei de scont B.N.R., fiind fără temei cererea pentru acordarea acestora la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozite pentru persoane juridice pe termen de un an.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, susţinând că pârâta, pentru întârzierea plăţii dividendelor, datorează dobânzile solicitate prin acţiune, respectiv dobânzile B.R.D. la depozite persoane juridice pe termen de un an, întrucât toate veniturile A.P.A.P.S. se ţineau la această bancă, conform convenţiei cu B.R.D.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a cerut respingerea recursului, întrucât dividendele nu sunt purtătoare de dobânzi şi ţinând seama şi de lipsa unei clauze între părţi.
La primul termen de judecată, recurenta a depus un calcul al daunelor interese moratorii, având în vedere dobânda la vedere B.R.D. (între 10%-13%), în raport cu care, daunele cuvenite însumează 35.662.696 lei.
Curtea, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:
Pretenţiile reclamantei, pentru acordarea daunelor moratorii calculate la nivelul dobânzilor practicate de B.R.D., în cazul depozitelor persoane juridice pe termen de un an, sunt fără temei, astfel că, întemeiat, nu au fost acordate de instanţa de apel, în rejudecarea apelului.
Asemenea dobânzi se acordă, în temeiul unor contracte de depozit, încheiate de B.R.D. pe perioade determinate şi la sumele prevăzute în contract, ori, în lipsa unor asemenea contracte, reclamanta nu era îndreptăţită decât la dobânda la vedere.
Având cunoştinţă de practica Curţii Supreme de Justiţie, recurenta a şi depus la primul termen calculul dobânzilor la vedere.
Pretenţiile astfel calculate în recurs fiind întemeiate, urmează ca recursul să fie admis, Decizia atacată să fie modificată, în sensul obligării pârâtei şi la plata sumei de 35.662.696 lei daune moratorii, temeiul acestora fiind art. 43 C. com., acordarea lor nefiind condiţionată de o clauză penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti.
Modifică Decizia nr. 50 din 5 septembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi obligă pârâta şi la daune moratorii în sumă de 35.662.696 lei.
Menţine restul dispoziţiilor.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 1 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3247/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3250/2003. Comercial → |
|---|
