CSJ. Decizia nr. 3257/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3257/2003
Dosar nr. 370/2001
Şedinţa publică din 2 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Societatea Naţională de Telecomunicaţii R.T. SA, sucursala Iaşi, a chemat în judecată pe pârâta S.C. G.P. SRL şi a solicitat ca, prin sentinţa care se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 12.863.683 lei cu titlu de preţ, cu majorări şi cheltuieli de judecată.
La rândul său, pârâta a chemat în garanţie SC M. SRL Bucureşti şi a solicitat ca, în ipoteza în care va fi obligată să-i plătească reclamantei suma pretinsă prin acţiune, chemata în garanţie să fie obligată la aceeaşi sumă, întrucât a preluat postul telefonic, fără să achite contravaloarea prestaţiilor.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa nr. 683 pronunţată la data de 22 mai 2000, a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 12.863.683 lei, preţ prestaţii cu dobândă ce urma să se calculeze de la data pronunţării sentinţei şi până la plata datoriei.
Cererea de chemare în garanţie a fost respinsă prin aceeaşi sentinţă, cu motivarea că schimbarea titularului postului nu se putea face decât cu acordul R.T. SA, condiţie care nu a fost îndeplinită.
În acţiunea principală, s-a reţinut că pârâta nu şi-a respectat obligaţia de plată a prestaţiilor, că nu a fost contestat cuantumul sumei ce s-a pretins de reclamantă şi, în fine, că, în temeiul art. 43 C. com., pârâta datorează şi dobândă calculată pentru nerespectarea termenului de plată.
Sentinţa a fost confirmată de Curtea de Apel Iaşi care, prin Decizia nr. 351 din 27 octombrie 2000, a anulat, ca insuficient timbrat, apelul declarat de SC G.P. SRL Iaşi.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar nu s-au achitat anticipat şi nici până la termenul de judecată, devenind, astfel, aplicabile prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs P.O. în numele societăţii SC G.P. SRL.
Recurenta a susţinut că judecarea cauzei în cele două instanţe s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale, privind procedura de citare, cât şi a normelor privind comunicarea hotărârilor pronunţate.
În ce priveşte citarea, P.O. a susţinut că nu a figurat în citativ şi nici nu a fost citat, fiindu-i, astfel, încălcat dreptul la apărare şi dreptul de a-şi exercita căile de atac, conform legii.
A mai susţinut recurenta că procedurile de citare cu societatea nu au fost îndeplinite, că s-a procedat la afişarea procedurii, fără a se identifica posibilităţile de comunicare anterioare acestei etape.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Criticile formulate de pârâtă nu vizează soluţia de anulare a apelului ca netimbrat, cu alte cuvinte, recurenta nu a pus în discuţie aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, care sancţionează neplata taxei judiciare de timbru cu anularea cererii.
Din examinarea dosarului de apel rezultă că instanţa nu a putut păşi la examinarea criticilor ce vizau fondul, aşa cum a fost soluţionat prin hotărârea primei instanţe datorită neîndeplinirii obligaţiei stabilită prin art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997, de a se achita taxa judiciară de timbru până cel mai târziu la primul termen de judecată.
La dosarul de apel se află dovada citării recurentei, cu menţiunea de a achita sumele indicate în aceasta cu titlu de taxă de timbru şi timbru judiciar.
Persoana fizică, P.O., care, în realitate, este administratorul societăţii, nu trebuia să figureze în citativ şi nici să fie citată, aşa cum se susţine în recurs, întrucât, în cauză, a fost chemată ca pârâtă SC G.P.SRL, care se citează la sediul său.
Comunicarea citaţiei şi a altor acte de procedură în cazul persoanelor juridice care pot sta în judecată, potrivit art. 921 C. proc. civ. se poate realiza prin afişare, dacă se constată lipsa oricărei persoane de la sediul acestora.
Prin urmare, afişarea citaţiei prin care i s-a cerut apelantei să achite taxa judiciară de timbru până la primul termen de judecată, a fost făcută procedural.
În ce priveşte comunicarea hotărârii şi deciziei pronunţată în apel, câtă vreme nu s-a pus problema tardivităţii promovării căilor de atac, critica este lipsită de interes şi, oricum, nu constituie argument în susţinerea motivului privind încălcarea dreptului la apărare.
Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună credinţă şi în conformitate cu scopul pentru care au fost recunoscute de lege, aşa încât, în raport şi de aceste dispoziţii ale art. 723 C. proc. civ., critica referitoare la împiedicarea exercitării căilor de atac şi a încălcării dreptului la apărare este nefondată.
În consecinţă, în raport de considerentele de mai sus, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC G.P. SRL Iaşi, prin administrator P.O., împotriva deciziei nr. 351 din 27 octombrie 2000 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3256/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3258/2003. Comercial → |
|---|
