CSJ. Decizia nr. 3294/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3294/2003
Dosar nr. 5014/2001
Şedinţa publică din 2 iulie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 435 din 4 iunie 1999 a Tribunalului Dâmboviţa a fost admisă în parte acţiunea SC H. SA Bucureşti, iar pârâta B.R.D., sucursala Dâmboviţa, a fost obligată la plata sumei de 182.913.707 lei cu titlu de preţ pentru uşile de tezaur şi sisteme de securitate livrate, plus 48.267.570 lei penalităţi de întârziere, calculate până la 24 iunie 1998.
Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă şi cererea reconvenţională formulată de pârâtă, iar reclamanta a fost obligată la 119.386.540 lei penalităţi de întârziere pentru nelivrare la termen, sumă calculată în temeiul aceloraşi contracte comerciale în baza cărora s-au calculat şi sumele datorate în acţiunea principală.
Instanţa de fond a dispus compensarea debitelor reciproce, aşa încât, în final, s-a stabilit că pârâta datorează reclamantei 111.794.737 lei, plus 2.473.626 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâta reclamanta B.R.D., sucursala Dâmboviţa, împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 537 din 19 aprilie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, sentinţa fiind schimbată în parte, în sensul înlăturării din dispozitiv a obligaţiei băncii pârâte de a plăti reclamantei penalităţi pentru întârzierea plăţii preţului, în sumă de 48.267.570 lei, restul dispoziţiilor sentinţei fiind menţinute.
Instanţa de apel a primit doar una dintre criticile apelantei, privind sentinţa de fond, apreciind că pârâta nu datorează penalităţi pentru plata cu întârziere a preţului, întârziere imputabilă reclamantei care nu a respectat termenele de livrare, montare şi executare a uşilor de tezaur ce au făcut obiectul contractului.
Excepţia neexecutării contractului de către reclamantă, invocată de pârâta apelantă, nu a fost primită de instanţa de apel, pe motiv că uşile de tezaur au fost deja montate de reclamantă şi sunt folosite de pârâtă care a recunoscut că datorează diferenţa de preţ.
În legătură cu cererea reconvenţională s-a reţinut că penalităţile datorate de apelantă au fost corect calculate de instanţa de fond, calculul invocat de apelantă pentru penalităţile datorate la cursul B.N.R. leu/dolar fiind făcut de aceasta fără temei legal pentru o asemenea modalitate de calcul.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părţi, solicitând modificarea ei pentru netemeinicie.
În recursul său reclamanta SC H. SA critică, în esenţă, înlăturarea penalităţilor pentru întârzierea plăţii preţului, reţinându-se greşit culpa sa în întârzierea livrării.
În realitate, ea a întârziat numai prezentarea ulterioară a agrementului tehnic, prezentarea acestui agrement nefiind convenită de părţi decât că va fi „ulterioară", nicidecum la un anume termen.
Întrucât ea a dovedit livrarea uşilor de tezaur, recepţionate şi folosite şi în prezent de pârâtă, iar aceasta a recunoscut că i-a plătit preţul cu întârziere, solicită menţinerea obligării acesteia şi la plata penalităţilor.
În recursul său pârâta B.R.D., sucursala Dâmboviţa, critică admiterea acţiunii principale pe diferenţa de preţ, solicitând admiterea reconvenţionalei şi majorarea cuantumului penalităţilor datorate de reclamantă.
În esenţă, această recurentă susţine că instanţa de apel greşit a înlăturat excepţia neexecutării contractului de către reclamantă, deoarece aceasta a fost obligată printr-o altă sentinţă (nr. 918 din 23 noiembrie 1999 a Tribunalului Dâmboviţa) definitivă şi irevocabilă, la executarea întocmai a obligaţiei de predare a uşilor de tezaur contractate, cele livrate de reclamantă neîndeplinind cerinţele legale pentru a fi comercializate şi nici agrementate tehnic.
În atare situaţie, recurenta apreciază că nu poate fi obligată la plata diferenţei de preţ.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională pentru penalităţi de întârziere, recurenta pârâtă apreciază că ele trebuiau acordate pentru perioada 12 iunie 1997 până la 31 martie 1998 pentru contractul 3200/765/1997, iar pentru contractul nr. 3200/844/1997 pentru perioada 24 mai 1997 – 31 martie 1998 şi nicidecum până la 11 februarie 1998, cum au fost calculate la instanţa de fond şi păstrate în apel.
Analizând criticile aduse deciziei din apel, Curtea reţine următoarele:
Instanţa de apel a înlăturat obligarea pârâtei la plata penalităţilor pentru întârzierea plăţii preţului cu motivarea că şi reclamanta a întârziat livrarea mărfurilor, omiţând însă, că, pentru acest fapt, reclamanta fusese obligată la fond la plata unor penalităţi în sumă de 119.386.540 lei, ceea ce apare ca o dublă sancţionare a acesteia.
În realitate, ambele părţi şi-au îndeplinit cu întârziere obligaţiile asumate prin cele două contracte, întârzieri recunoscute prin întâmpinările depuse la fond şi sancţionate prin plata de penalităţi de întârziere prin art. 9 din cele două contracte.
Pârâta recurentă şi-a modificat poziţia procesuală pe parcursul etapelor procesuale, la fond recunoscând că mai datora o diferenţă de preţ de 182.747.406 lei, dar pe care a compensat-o unilateral cu penalităţi calculate de ea la 165.369.025 lei, pentru ca apoi să invoce executarea necorespunzătoare a contractului şi chiar neexecutarea acestuia, invocând o altă sentinţă judecătorească, obţinută în timpul derulării litigiului de faţă prin care reclamanta a fost obligată să înlocuiască cele trei uşi de tezaur.
Nejustificat această recurentă critică înlăturarea excepţiei neexecutării contractului de către instanţa de apel în raport de sentinţa civilă nr. 918 din 23 noiembrie 1999 a Tribunalului Dâmboviţa, deoarece, din această sentinţă, rezultă o executare defectuoasă a uşilor de către SC H. SA care a fost obligată să le înlocuiască şi nu să le livreze, după cum corect a reţinut şi instanţa de apel, banca folosind şi în prezent uşile livrate şi recepţionate de ea încă din 1 aprilie 1998, fără obiecţiuni.
Apariţia unor defecţiuni ulterioare la sistemul de funcţionare a uşilor poate atrage răspunderea reclamantei în condiţiile art. 4 din contracte, dar nu o poate exonera pe pârâtă de plata diferenţei de preţ, plus a penalităţilor datorate pentru întârzierea plăţii.
Nejustificată este şi critica pârâtei privind perioada pentru care s-au calculat de către instanţă penalităţile datorate de reclamantă, penalităţi menţinute în apel, deoarece instanţele au avut în vedere cele stipulate de părţi în art. 4 din contracte şi datele de 11 februarie 1998 şi, respectiv, 31 martie 1998, la care reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia emiterii certificatelor de calitate şi garanţie.
În consecinţă, Curtea apreciază că recursul pârâtei este nefondat, urmând a fi respins, iar recursul reclamantei este întemeiat urmând a fi admis pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
În temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. se va modifica Decizia din apel, în sensul respingerii apelului pârâtei, ca nefondat, urmând a fi menţinute cele dispuse prin sentinţa civilă nr. 435 din 4 iunie 1999 a Tribunalului Dâmboviţa, ca temeinice şi legale.
Conform art. 274 C. proc. civ., recurenta pârâtă B.R.D., sucursala Dâmboviţa, va fi obligată la 3.309.191 lei cheltuieli de judecată în recurs către SC H. SA, reprezentând taxe de timbru achitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC H. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 537 din 19 aprilie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi comercial.
Modifică Decizia atacată în sensul respingerii apelului declarat de B.R.D. SA, sucursala Dâmboviţa, împotriva sentinţei civile nr. 435 din 4 iunie 1999 a Tribunalului Dâmboviţa.
Respinge recursul declarat de pârâta B.R.D. – G.S.G. SA – sucursala Dâmboviţa Târgovişte, împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Obligă recurenta B.R.D. – G.S.G. SA – sucursala Dâmboviţa, la plata sumei de 3.309.191 lei în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3293/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3295/2003. Comercial → |
|---|
