CSJ. Decizia nr. 3367/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3367/2003
Dosar nr. 518/2003
Şedinţa publică din 9 iulie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C.S. SA Eforie Sud a chemat în judecată Fondul Proprietăţii de Stat, în prezent Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, pentru a fi obligată la plata despăgubirilor, stabilite la valoarea de circulaţie a imobilelor, ca urmare a restituirii către foştii proprietari, urmare a hotărârilor judecătoreşti, a imobilelor menţionate în acţiune şi care constituiau active în patrimoniul reclamantei, pârâta refuzând să se conformeze OUG nr. 88/1997, modificată.
Pe parcursul procesului, la cererea reclamantei, a fost introdus în cauză Ministerul Turismului.
Ambii pârâţi au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive decurgând din OUG nr. 88/1997, modificată prin OUG nr. 7/2001, fiecare susţinând că instituţia publică, care răspunde pentru despăgubiri, este cealaltă.
Prin sentinţa civilă 2627 din 19 octombrie 2001, Tribunalul Constanţa a admis în parte acţiunea împotriva pârâtului, Ministerul Turismului, pe care l-a obligat la plata sumei de 6.661.036.638 lei, reprezentând echivalentul bănesc al prejudiciului înregistrat de reclamantă prin restituirea în natură a imobilelor deţinute de aceasta foştilor proprietari. S-a respins cererea împotriva A.P.A.P.S. Bucureşti, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
S-a reţinut că reclamanta, în temeiul art. 1 din OUG nr. 7/2001, a fost transferată de la A.P.A.P.S. la Ministerul Turismului, în vederea accelerării şi finalizării procesului de privatizare, care, astfel, (Ministerul Turismului) a devenit instituţie publică (art. 2 din OUG nr. 7/2001) şi, potrivit art. 32 alin. (4) din OUG nr. 88/1997, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999, acest pârât este obligat la plata despăgubirilor pentru restituirea imobilelor ce se aflau în patrimoniul reclamantei.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că există hotărâri irevocabile pentru toate restituirile de imobile, iar valoarea despăgubirilor a fost stabilită prin expertiză necontestată de părţi.
Sentinţa a rămas irevocabilă prin respingerea recursurilor declarate de reclamantă şi pârâtul, Ministerul Turismului, de către Curtea de Apel Constanţa, Decizia civilă nr. 278 din 28 martie 2002.
În recursul reclamantei, s-a reţinut că în mod corect, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, s-au reţinut dispoziţiile HG nr. 983/1998, iar în recursul pârâtului s-au avut în vedere aceleaşi argumente, pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, ca şi instanţa de fond.
În recurs, s-au mai invocat în plus, de Ministerul Turismului, excepţiile inadmisibilităţii acţiunii, cât şi a tardivităţii formulării acesteia, excepţii respinse, cu motivarea, pentru prima, că demersurile făcute de reclamantă la A.P.A.P.S., pentru a primi despăgubirile, sunt opozabile recurentului; iar pentru cea de a doua că nu sunt aplicabile prevederile art. 32.28 din OUG nr. 88/1997, deoarece textul fiind cuprins în capitolul V3 al Ordonanţei, se referă exclusiv la cereri care sunt în primă instanţă de competenţa curţii de apel şi nu la acelea de competenţa Tribunalului, ca speţa de faţă, unde termenul de prescripţie este cel de drept comun (3 ani).
În temeiul art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi art. 330 pct. 2 C. proc. civ., împotriva celor două hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul General al României, care a susţinut că acestea au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Se apreciază că instanţele au nesocotit prevederile art. 3 lit. g) din HG nr. 450/1999, care arată cine se include în noţiunea de „instituţie publică implicată", respectiv, F.P.S.-ul, singurul cu atribuţii de privatizare în ceea ce o privea pe reclamantă şi nu Ministerul Turismului.
Această concluzie se impune în speţă, pentru că reclamanta, ca societate comercială, a fost privatizată prin metoda divizării, la 9 mai 2000, când s-a împărţit în două societăţi, şi anume, SC C.S. SA cu acţionari S.I.F. Transilvania şi alţii, şi SC C.S. SA cu acţionari: F.P.S. şi alţii, astfel că, la data divizării, numai ultima societate a fost transferată la Ministerul Turismului şi nu reclamanta, care era privatizată la data aprobării OUG nr. 7/2001.
Potrivit Legii nr. 276/2001 şi a anexei I, a fost transferată la Ministerul Turismului numai SC C.S. SA. Pentru reclamantă, A.P.A.P.S. având asemenea calitate şi, implicit, obligaţia de plată a despăgubirilor prevăzute de art. 324 alin. (1) din OUG nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999.
Se solicită, în baza art. 313 C. proc. civ., casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanţa de fond.
Recursul în anulare este nefondat.
Prealabil analizei criticilor formulate, se impun unele precizări, ca urmare a întâmpinării depusă de reclamantă, şi anume, că prezentul recurs în anulare a fost declarat în urma memoriului declarat de Ministerul Turismului şi nu şi de reclamantă, iar obiectul acestuia îl constituie criticile privind numai excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, A.P.A.P.S. Bucureşti.
Cu aceste precizări, analizându-se recursul în anulare prin prisma criticilor formulate, se constată că, neavându-se în vedere o serie de acte, s-au ajuns la concluzii total greşite şi în afara probelor dosarului.
În urma avizului favorabil în privinţa divizării, primit de reclamantă la 9 august 2000, au rezultat, aşa cum corect, din acest punct de vedere, se arată şi în recursul în anulare, două societăţi cu capitale sociale distincte, şi anume: SC C.S. SA (reclamanta) şi SC C.S. SA
Tot din actele dosarului, respectiv, protocolul din 1 iunie 1999, dintre F.P.S. şi S.I.F. Transilvania, rezultă clar că în patrimoniul SC C.S. SA vor fi preluate activele revendicate de foştii proprietari şi nu în patrimoniul reclamantei.
În consecinţă, din cele arătate se trag două concluzii de esenţă pentru soluţionarea litigiului în sensul hotărârilor criticate, şi anume, că reclamanta nu a fost niciodată privatizată, ci divizată, şi că cea de a doua societate, care preluase, conform protocolului, activele restituite ulterior prin hotărâri judecătoreşti şi unde A.P.A.P.S. era acţionar majoritar, a fost transferată în portofoliul Ministerului Turismului.
Situaţia de fapt, corect reţinută de instanţe, cu completările din prezenta decizie, fac aplicabile în raport cu pârâtul Ministerul Turismului, care a preluat SC C.S.SA, împrejurare ce nu se contestă de reclamantă, dispoziţiile art. 324 din Legea nr. 99/1999, acesta având calitatea de „instituţie publică implicată" şi, deci, juridic, calitate procesuală pasivă.
Faţă de cele arătate, instanţele, prin hotărârile pronunţate, nu au nesocotit prevederile HG nr. 450/1999, motiv pentru care se respinge recursul în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva deciziei nr. 278/COM din 28 martie 2002 a Curţii de Apel Constanţa şi a sentinţei civile nr. 2627/COM din 19 octombrie 2001 a Tribunalului Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 9 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3366/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 337/2003. Comercial → |
|---|
