CSJ. Decizia nr. 3375/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3375/2003
Dosar nr. 6097/2001
Şedinţa publică din 9 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă 512 din 25 ianuarie 2001, a admis acţiunea introdusă de reclamanta SC A.R. SA, sucursala Bucureşti, împotriva pârâţilor V.N. şi SC A. SA Bucureşti pe care i-a obligat la plata sumei de 93.254.830 lei despăgubiri. A fost respins capătul de cerere privind plata dobânzii.
S-a reţinut că, în urma accidentului produs la 30 martie 1998 şi de care se face vinovat, exclusiv, pârâtul V.N., reclamanta a plătit asiguratului C.A.S.C.O. - despăgubirea în suma pretinsă prin acţiune, astfel că, potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995, aceasta se subrogă în drepturile asiguratului asupra persoanei vinovate de producerea accidentului, respectiv, V.N.
Cu privire la dobândă, s-a arătat că nu s-a făcut nici o probă în acest sens şi nici nu s-a arătat cuantumul.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 895 din 24 mai 2001, a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de pârâtul V.N. şi a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat, în parte, sentinţa şi a obligat numai pe pârâtul V.N. la plata sumei de 13.254.830 lei despăgubiri.
S-a luat act de renunţarea reclamantei la judecata împotriva pârâtei SC A. SA. Au fost menţinute celelalte dispoziţii cu privire la dobândă.
Pentru apelul declarat de reclamantă, s-a avut în vedere că, deşi reclamanta, la data de 5 octombrie 2000, şi-a precizat cuantumul pretenţiilor la suma de 13.254.830 lei şi a cerut să se ia act că renunţă la acţiune faţă de cea de a doua pârâtă, instanţa de fond a omis să rezolve litigiul în sensul arătat.
Referitor la plata dobânzii stabilită, conform OG nr. 9/2000, cu începere de la data plăţii despăgubirilor către asiguratul C.A.S.C.O. şi până la achitarea integrală a debitului, s-a arătat că apelanta nu a precizat temeiul legal în baza căruia solicita dobânda de 35%, prevăzută în OG nr. 9/2000, şi nu a făcut probă în acest sens, menţinându-se sentinţa.
Pentru apelul declarat de pârât s-au avut în vedere dispoziţiile art. 30 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 R, întrucât, deşi legal citat cu menţiunea timbrării, nu s-a conformat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A.S.R., care, invocând motivul din art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susţinut că s-a încălcat şi aplicat greşit legea, respectiv, OG nr. 9/2000, care a constituit temeiul pentru calculul dobânzii şi art. 43 C. com., potrivit căruia obligaţiile comerciale, având ca obiect sume de bani, produc dobânzi de drept în caz de neexecutare.
Pe parcursul procesului s-au depus precizări la recurs, în sensul că procentul solicitat, de 35% dobândă, reprezintă taxa de scont B.N.R. la care se raportează dobânda legală, conform OG nr. 9/2000, iar cuantumul total al dobânzilor este 14.801.225 lei.
Recursul este nefondat.
Pentru prima dată în recurs, deşi i s-a pus în vedere pe parcursul procesului, reclamanta precizează că temeiul de drept al acestui capăt de cerere este art. 43 C. com., iar dobânzile se calculează potrivit OG nr. 9/2000.
Dar dispoziţiile art. 43 C. com. nu operează în cauză, unde raporturile juridice, ca efect al subrogaţiei sunt între recurentă şi intimatul V.N.
Conţinutul art. 43 C. com. priveşte datoriile comerciale, lichide şi exigibile, dintre părţi, condiţii care nu erau îndeplinite la data sesizării instanţei, acesta fiind şi motivul pentru care instanţele au cerut recurentei să arate temeiul de drept care justifică dobânzile stabilite în art. 3 din OG nr. 9/2000.
Din lectura acestui ultim articol, rezultă că dobânda legală se stabileşte la nivelul dobânzii de referinţă a B.N.R. doar în materie comercială, iar art. 7 din aceeaşi ordonanţă defineşte ce se înţelege prin comercianţi, şi anume, acele persoane care fac fapte de comerţ, având comerţul ca o profesiune.
Este evident, din coroborarea textelor legale, invocate de reclamantă, că situaţia din speţă nu beneficiază de aceste prevederi şi că nici în recurs nu s-a făcut dovada temeiului legal, care îndreptăţeşte pe recurentă să solicite dobânda de 35%.
Din moment ce nu s-a demonstrat temeiul dobânzii, actele privind calculul acesteia, depuse tot în recurs, sunt fără relevanţă.
În consecinţă, motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este incident şi urmează a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A.S.R. SA, sucursala Bucureşti, împotriva deciziei nr. 895 din 24 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3373/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3377/2003. Comercial → |
|---|
