CSJ. Decizia nr. 3440/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3440Dosar nr. 5741/200.
Şedinţa publică din 11 iulie 2003
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 206 din 22 aprilie 1999 Tribunalul Tulcea a admis acţiunea reclamantei R. S.A. D.T. Tulcea şi a obligat pârâta S.C. A. SRL Tulcea, prin lichidator, la plata sumei de 18.689.498 lei contravaloare prestaţii telefonice, 5.743.446 lei majorări de întârziere precum şi cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că deşi pârâta a pretins că nu datorează suma solicitată nu a produs dovezi în acest sens, iar reclamanta prin probele administrate a format convingerea instanţei de temeinicia pretenţiilor sale.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel pârâta motivând că s-a reţinut eronat situaţia de fapt.
Astfel se susţine că posturile telefonice din Galaţi au fost suspendate, iar pentru postul telefonic din Tulcea începând cu luna octombrie 1997 sediul social a fost mutat la o altă adresă.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 428 din 26 aprilie 2001 a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa criticată şi pe fond a respins acţiunea ca nefondată.
În motivarea soluţiei date, instanţa de apel a reţinut având în vedere şi concluziile expertizei contabile efectuate că prin probele administrate reclamanta nu a făcut dovada prestaţiilor telefonice.
Astfel, postul telefonic 936464021 a prezentat un desfăşurător al convorbirilor contestat de pârâtă, postul telefonic nr. 036463294 nu are legătură cu obiectul cauzei dedus judecăţii, iar din concluziile raportului de expertiză rezultă că linia închiriată de centrala EWSD Galaţi 036-463229 nu a fost folosită fiind suspendată la data de 30 septembrie 1997, iar în ce priveşte postul telefonic nr. 512260 a rămas în exploatare noului proprietar al apartamentului unde pârâta a avut sediul până la 15 octombrie 1997.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, în termen şi legal timbrat criticile vizând aspecte de nelegalitate şi netemeinicie cu referire la art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Se susţine că au fost interpretate greşit actele deduse judecăţii respectiv că simplul fapt al contestării desfăşurătorului convorbirilor telefonice efectuate la postul telefonic 036464021 nu face dovadă în favoarea pârâtei, că nu s-a avut în vedere că pentru postul telefonic 036463229 debitul solicitat privea o perioadă anterioară suspendării, că postul telefonic 512260 a rămas în folosinţa noului proprietar, iar în contractul de vânzare-cumpărare dintre cele două societăţi nu se vorbeşte de postul telefonic şi că pentru celelalte posturi telefonice nu se poate prezenta desfăşurător întrucât centrala este analogică.
Recursul este fondat.
În adevăr în soluţionarea apelului a dat o interpretare eronată actelor deduse judecăţii respectiv probele administrate de reclamanta-recurentă.
Astfel s-a făcut dovada că pârâta a beneficiat de posturile telefonice nr. 036464021 şi 036463229 desfiinţate la data de 15 octombrie 1997 şi nr. 543604 şi 543605 desfiinţate la data de 6 noiembrie 1997 precum şi nr. 512260 desfiinţat la data de 8 ianuarie 1998, aşa cum rezultă din copia facturilor emise cât mai ales din cuprinsul ordinelor de serviciu pentru desfiinţare.
Procesul verbal de verificare la sediul social, anexat acţiunii confirmă existenţa debitului, situaţie în care susţinerile intimatei-pârâte nu pot fi luate în consideraţie.
Mai mult din corespondenţa purtată rezultă fără putinţă de tăgadă că debitul este anterior suspendării posturilor telefonice, iar vânzarea imobilului în care se afla sediul social nu cuprinde şi postul telefonic iar beneficiara acestuia nu a solicitat închiderea sau desfiinţarea acestuia ci transferul care nu s-a realizat.
De altfel expertiza efectuată în cauză nu răspunde la obiecţiunile stabilite, iar prin adresa din 26 aprilie 2001 expertul arată că nu este în măsură să răspundă la obiecţiunile reclamantei-recurente.
Faţă de cele arătate în considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamanta R. S.A. D.T. Tulcea împotriva deciziei nr. 428 din 26 aprilie 2001, a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială.
Modifică Decizia atacată în sensul că respinge apelul pârâtei S.C. A. SRL Tulcea, prin lichidator S.C. C.I. SRL Brăila ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iulie 2003
| ← CSJ. Decizia nr. 3438/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3441/2003. Comercial → |
|---|
