CSJ. Decizia nr. 3445/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3445/2003
Dosar nr. 2698/2002
Şedinţa publică din 11 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea arbitrală promovată la data de 15 ianuarie 2002, reclamanta RA A.Z.L. Brăila a chemat în judecată pârâta SC R.I.G. SA Bucureşti, solicitând a se face interpretarea clauzei prevăzută la pct. 4.4 din contractele de concesiune teren nr. 2857 din 8 septembrie 1999 şi nr. 266 din 31 ianuarie 2001 încheiate de părţi .
Comisia de Arbitraj a C.C.I.A. Brăila, prin hotărârea arbitrală nr. 1 din 29 aprilie 2000, a admis acţiunea formulată şi a stabilit că, din interpretarea clauzelor inserate la pct. 4.4 din contractele de concesiune încheiate, rezultă că, prin creşterea valorii dolarului cu 22% faţă de Euro, în perioada octombrie 1999 - 8 octombrie 2000, redevenţa datorată de pârâtă în cadrul contractului de concesiune se majorează cu 22% de la 10 octombrie 2000 pentru al doilea an de concesiune, iar redevenţa datorată pentru al treilea an de concesiune, începând cu data de 1 februarie 2001, în cadrul contractului de concesiune nr. 266/2000, se majorează cu 7% faţă de creşterea valorii dolarului faţă de Euro, şi cu 7,2% pe perioada 1 februarie 2000 – 31 ianuarie 2001.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul arbitral a reţinut că, prin art. 42 din ambele contracte încheiate, părţile au înţeles să stabilească redevenţa în dolari, fără a se face vreo referire la paritatea faţă de Euro şi că prevederea contractuală, cu referire la modificarea redevenţei cu coeficientul de apreciere a dolarului faţă de Euro, şi, respectiv, cu diminuarea acesteia în cazul scăderii valorii dolarului faţă de Euro, constituie explicaţii clare ale condiţiilor în care se va efectua calculul modificării.
Împotriva acestei hotărâri a formulat acţiune în anulare pârâta, invocând, ca temei legal, art. 304 lit. i) C. proc. civ., cu critica potrivit căreia cuantumul redevenţei a fost stabilit cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 219/1998, privind realizarea unei posibile egalităţi între avantajele care-i sunt acordate concesionarului şi sarcinile ce îi sunt impuse. Se apreciază că, prin soluţia dată, s-a încălcat principiul de ordine publică al echilibrului financiar al contractului.
Prin Decizia civilă nr. 981 din 4 octombrie 2002, Curtea de Apel Galaţi a respins acţiunea în anulare ca nefondată.
În motivarea soluţiei date, instanţa a reţinut, faţă de termenul legal invocat, că, prin hotărârea pronunţată, s-a lămurit doar înţelesul unei clauze din convenţia perfectată de două persoane juridice de drept privat, care îşi produce efecte numai faţă de acestea, conţinutul convenţiilor respective neîncălcând norme imperative din Legea nr. 219/1998 şi nici ordinea publică.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen şi legal timbrat, pârâta, criticile vizând aspectele de nelegalitate şi netemeinicie prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ.
Se susţine că hotărârea criticată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fapt ce echivalează cu o nemotivare, iar pe de altă parte se apreciază că s-a interpretat greşit actul dedus judecăţii, respectiv, clauza inserată la pct. 4.4 din contractele de concesiune încheiate.
Astfel, prin clauza dedusă judecăţii, părţile au înţeles să stabilească, ca monedă de plăţi efectivă a redevenţei, dolarul american, raportată şi consolidată în Euro, condiţie în care indexarea cuantumului redevenţei în funcţie de evoluţia în plus sau în minus a raportului de schimb dolar/euro nu va afecta valoarea contractului, chiria rămânând constantă pentru a se respecta prevederile legale stipulate în art. 32 din Legea nr. 219/1998 şi art. 4 din HG nr. 682/1994, care consacră în materia concesiunii existenţa unui echilibru financiar.
Recursul este nefondat.
Prin semnarea clauzei compromisorii, care a atras soluţionarea litigiului intervenit între părţi în competenţa tribunalului arbitral, părţile şi-au asumat în mod implicit şi căile stricte şi formale de control judiciar a hotărârilor pronunţate de această instanţă, situaţie în care este exclusă posibilitatea de a invoca şi obţine reformarea lor pe alte temeiuri procedurale.
Art. 364 C. proc. civ. prevede restrictiv cazurile în care poate fi desfiinţată o hotărâre arbitrală pe calea acţiunii în anulare.
În accepţiunea legiuitorului, soluţionarea litigiului la Tribunalul arbitral constituie o judecată în fond, iar acţiunea în anulare, fiind o cale de atac, nu poate determina o reexaminare cu caracter devolutiv.
Având în vedere cele arătate, instanţa de apel, soluţionând acţiunea în anulare, a analizat strict, pe temeiul legal invocat, în ce măsură au fost încălcate ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii şi, aşa cum justificat s-a reţinut în cauză, s-a lămurit doar înţelesul unei clauze din convenţie perfectată de două persoane de drept privat, care îşi produce efecte numai faţă de acestea.
Prin hotărârea pronunţată nu s-a încălcat ordinea publică, nici vreo dispoziţie legală imperativă, ci s-a dat o interpretare voinţei părţilor exprimată printr-o clauză a contractelor de concesiune nefiind încălcate norme imperative ale reglementărilor în materie.
În considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. şi făcând aplicarea art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.I.G. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 981 din 4 octombrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta reclamantă să plătească intimatei pârâte RA A.Z.L. Brăila suma de 6.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3444/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3446/2003. Comercial → |
|---|
