CSJ. Decizia nr. 3446/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3446/2003
Dosar nr. 320/2003
Şedinţa publică din 11 iulie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 253 din 10 mai 2002 a Curţii de arbitraj comercial internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, a fost admisă în parte acţiunea, astfel cum a fost completată, formulată de reclamanta pârâtă SC S.M.& C. SRL Bucureşti şi cererea reconvenţională a pârâtei reclamante SC B.O. SA Bucureşti, cum a fost completată şi precizată şi, în consecinţă:
Constată inexistenţa dreptului SC B.O. SA de a rezilia unilateral contractul de asociere în participaţie nr. 5268 din 20 noiembrie 1995.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea SC B.O. SA de a constata intervenită rezilierea acestui contract prin declaraţia sa unilaterală, comunicată prin notificarea nr. 12 din 4 iunie 2001.
Respinge cererea de obligare a SC B.O. SA de a repune în funcţiune firele telefonice ale SC S.M. & C. SRL din spaţiul pe care l-a deţinut în Magazinul B.O.
Obligă SC B.O. SA să plătească SC S.M. & C. SRL suma de 6.000.000 lei, reprezentând taxă arbitrală.
Declară reziliat, din culpa reclamantei pârâte, contractul de asociere în participaţie nr. 5268 din 20 noiembrie 1995, pe data prezentei hotărâri.
Dispune evacuarea reclamantei pârâte din spaţiul comercial de 252 mp, deţinut în Magazinul B.O., în temeiul contractului de asociere în participaţie nr. 5268/1995.
Obligă reclamanta pârâtă să plătească pârâtei reclamante suma de 143.096.960 lei, reprezentând penalităţi de întârziere şi de 13.889.495 lei, reprezentând taxa arbitrală.
Compensează sumele reprezentând taxe arbitrale, urmând ca reclamanta pârâtă să plătească pârâtei reclamante suma de 7.889.496 lei cu titlu de cheltuieli arbitrale.
Fiecare parte va suporta onorariile cu proprii avocaţi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 1694 din 11 decembrie 2002, a respins acţiunea în anulare formulată de reclamanta SC S.M. & C. SRL împotriva hotărârii arbitrale nr. 253 din 10 mai 2002, precum şi cererea pârâtei SC B.O. SA de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:
Criticile reclamantei, în sensul că în urma analizării probelor, tribunalul arbitral a omis să constate culpa pârâtei, că a interpretat greşit clauza contractuală şi că, la data introducerii acţiunii, obligaţiile de plată erau achitate, sunt neîntemeiate atâta timp cât aprecierea probelor este lăsată, conform art. 35811 alin. final C. proc. civ., la latitudinea tribunalului arbitrar şi în condiţiile în care hotărârea pronunţată în temeiul acestor probe nu încalcă ordinea publică, bunele moravuri sau o dispoziţie imperativă a legii.
Motivele invocate de către reclamantă sunt aspecte ce ţin de fondul litigiului şi nu sunt prevăzute de art. 364 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte cererea pârâtei, referitoare la cheltuielile de judecată, s-a reţinut că, din ordinul de plată nr. 514 din 29 noiembrie 2002, nu rezultă că suma respectivă a fost cheltuită ca urmare a reprezentării părţii în dosarul nr. 1148 al Curţii de Apel Bucureşti. În ordinul de plată se menţionează generic contractul nr. 610 din 25 septembrie 2002, care nu a fost depus la dosar pentru a putea verifica dacă serviciile efectuate au fost de consultanţă sau de reprezentare / asistenţă.
Împotriva deciziei curţii de apel au declarat recurs ambele părţi.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta invocă netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii şi solicită respingerea cererii reconvenţionale privind rezilierea contractului şi evacuarea reclamantei, arătând următoarele:
Acţiunea în anularea hotărârii arbitrale a vizat motivul prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ., conform căruia hotărârea arbitrală încalcă dispoziţiile imperative ale legii.
Hotărârea instanţei nu cuprinde motivaţia pentru care s-a respins acest motiv de anulare a hotărârii arbitrale, ceea ce constituie motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Deşi a arătat că hotărârea arbitrală încalcă dispoziţiile art. 969 C. civ., instanţa nu a analizat nici nu a motivat hotărârea sub acest aspect.
Nici instanţa arbitrală şi nici curtea de apel nu au indicat temeiul legal potrivit căruia, în situaţia încălcării unor prevederi contractuale, se poate reţine numai culpa uneia dintre părţi şi nu culpa comună a părţilor.
Tribunalul arbitral a omis să constate culpa pârâtei reclamante şi, încălcând art. 969 C. civ., a dispus rezilierea contractului.
Măsura rezilierii contractului nu putea fi dispusă, întrucât, la data introducerii acţiunii, obligaţiile de plată erau achitate integral.
Recursul reclamantei este nefondat.
Soluţia curţii este corectă, întrucât motivele invocate de reclamantă, în acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale, nu sunt de natura prevederilor art. 364 lit. i) C. proc. civ., respectiv, nu încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţiile imperative ale legii.
Astfel, faptul că în hotărârea arbitrală nu s-a indicat temeiul de drept al reţinerii numai a culpei uneia din părţi nu poate fi un motiv de anulare a acestei hotărâri în temeiul art. 364 lit. i) C. proc. civ.
Aprecierea culpei uneia din părţi este ca urmare a unei situaţii de fapt rezultate din probele administrate. În cazul unor încălcări ale prevederilor contractuale nu se poate reţine în mod automat culpa comună a părţilor, ci ea se stabileşte în raport de probele administrate, fiind situaţii când neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale au fost determinate de cealaltă parte contractantă.
Sub aspectul analizat se constată că tribunalul arbitral a avut în vedere prevederile contractului de asociere în participaţie şi probele administrate în cauză.
Însăşi măsura rezilierii contractului s-a dispus ţinând seama de art. 969 C. civ., deoarece tribunalul arbitral a avut în vedere cap. X din contract, reţinând că părţile au calificat drept neexecutare a obligaţiilor, sancţionată expres cu rezilierea contractului, întârzierea în plată cu peste 30 de zile, dacă se repetă de două ori într-un exerciţiu financiar, precum şi întârzierile cu peste 60 zile a sumelor datorate, în ambele cazuri indiferent de cuantum.
În aceste condiţii, susţinerea reclamantei că, la data introducerii acţiunii, obligaţiile de plată erau achitate integral, este irelevantă atâta timp cât frecvent a efectuat plata facturilor cu întârziere.
Curtea de apel a analizat motivele acţiunii în anulare, reţinând că acestea nu se regăsesc în cadrul motivelor limitative de anulare a unei hotărâri arbitrale, prevăzute de art. 364 C. proc. civ., iar motivele invocate de reclamantă sunt aspecte care ţin de fondul litigiului.
Totodată, în mod corect, a reţinut că hotărârea arbitrală nu încalcă ordinea publică, bunele moravuri sau o dispoziţie imperativă a legii.
Faţă de cele arătate, Curtea constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.
Referitor la recursul pârâtei, care vizează neacordarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat plătit în apel.
În dezvoltarea motivelor de recurs, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ., se arată următoarele:
Dovada întinderii şi limitelor împuternicirii avocaţiale se face cu însăşi împuternicirea avocaţială şi nu cu contractul de asistenţă juridică, care fiind un act confidenţial nu putea fi depus la dosarul cauzei de către apărător, fără acordul prealabil al părţii pe care o reprezenta.
Curtea de apel nu s-a pronunţat asupra împuternicirii avocaţiale depuse la dosar, iar reglementările în vigoare nu prevăd obligaţia depunerii contractului de asistenţă juridică.
Hotărârea atacată nu cuprinde motivarea în drept a respingerii cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Decizia recurată a încălcat dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., întrucât trebuia să pună în discuţia părţilor proba cu contractul de asistenţă juridică.
Recursul pârâtei este fondat.
Din contractul de asistenţă juridică a pârâtei nr. 610 din 25 septembrie 2002, depus în recurs, reiese că obiectul acestuia este asistenţă, redactare şi reprezentare în faţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a, în dosar nr. 1148/2002, referitor la acţiunea în anulare formulată de reclamantă.
Cu ordinul de plată nr. 514 din 29 noiembrie 2002, pârâta face dovada că a achitat Cabinetului de avocatură I.G. suma de 30.000.000 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, conform contractului nr. 610/2002.
În concluzie, recursul pârâtei îndeplineşte condiţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., astfel că, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., se va admite şi se va modifica Decizia atacată, în sensul obligării reclamantei la 30.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de pârâtă în apel.
Totodată, având în vedere art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga recurenta reclamantă să plătească recurentei pârâte şi suma de 30.000.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.M. & C. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1694 din 11 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Admite recursul declarat de pârâta SC B.O. SA Bucureşti.
Modifică Decizia atacată în sensul că obligă reclamanta să plătească pârâtei 30.000.000 lei cheltuieli de judecată în apel şi la 30.000.000 lei în recurs, reprezentând cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă, publică astăzi 11 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3445/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3447/2003. Comercial → |
|---|
