CSJ. Decizia nr. 3454/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3454/2003
Dosar nr. 7194/2001
Şedinţa publică din 11 iulie 2003
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1601 din 11 septembrie 2000, Tribunalul Cluj a admis acţiunea formulată de reclamanta R.D., în contradictoriu cu pârâţii D.I. şi SC K.I. SRL şi a dispus excluderea pârâtului D.I. din cadrul societăţii comerciale, precum şi efectuarea cuvenitelor menţiuni în Registrul Comerţului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta şi pârâtul sunt asociaţi în societatea comercială arătată şi cu toate că, la data de 4 aprilie 2000, acesta a fost notificat pentru a se prezenta să încheie act adiţional în vederea majorării capitalului social până la limita minimă legală, acesta nu a dat curs notificării.
A mai reţinut instanţa de fond că pârâtul a devenit asociat al altei societăţi comerciale şi, în această calitate, a favorizat transferul contractului de închiriere privind punctul de lucru în care îşi desfăşoară activitatea societatea comercială pârâtă, fără acordul reclamantei.
Această conduită a pârâtului a fost apreciată de reclamantă ca fiind culpabilă, astfel încât, în temeiul art. 217 lit. a) şi c), s-a dispus excluderea acestuia.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel pârâtul, criticile vizând modul eronat în care instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt ce a condus la pronunţarea soluţiei atacate.
Astfel, susţine că nu a refuzat majorarea capitalului social, dar această operaţiune nu s-a finalizat întrucât nu s-a ajuns la un punct de vedere comun, referitor la cotele de participare la această majorare, iar pe de altă parte nu s-a făcut dovada că, în adevăr, a devenit asociat al altei societăţi comerciale.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 733 din 21 iunie 2001 a respins apelul ca nefondat.
În motivarea soluţiei date s-a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 217 lit. a), cu atât mai mult cu cât OUG nr. 32/1997 a stabilit şi un termen limită până la care poate fi majorat capitalul social, iar pe de altă parte s-a reţinut că, în situaţia în care nu s-a finalizat demersul privind cooptarea în altă societate, atitudinea faţă de asociat şi societate este culpabilă în condiţiile în care a transferat contractul de închiriere privind punctul de lucru.
La data de 2 august 2001, pârâtul a declarat recurs, criticile vizând aspectele de nelegalitate şi netemeinicie prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine că instanţele au dat o interpretare eronată dispoziţiilor art. 217 lit. a) din Legea nr. 31/1990, întrucât sancţiunea pentru nemajorarea capitalului social în baza OUG nr. 32/1995 era dizolvarea societăţii, iar transferul contractului de închiriere s-a făcut cu acordul reclamantei depunând în susţinere înscrisuri noi.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 217 din Legea nr. 31/1990, cu modificările ulterioare, prevede limitativ cazurile de excludere a asociaţilor. În cazul societăţilor cu răspundere limitată numai lit. a) şi d) sunt aplicabile, respectiv, dacă asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat şi dacă asociatul administrator comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
În speţă nu sunt aplicabile aceste texte de lege.
Astfel, nerespectarea dispoziţiei imperative de majorare a capitalului social în condiţiile OUG nr. 32/1997, prin care s-a prevăzut un termen limită, era sancţionată cu dizolvarea societăţii şi nicidecum excluderea.
De altfel, nici nu s-a făcut dovada refuzului de a da curs notificării prin înscrisurile noi depuse făcându-se dovada majorării capitalului social şi îndeplinirii condiţiilor legale de funcţionare şi în prezent.
Asociatul administrator al unei societăţi cu răspundere limitată nu poate fi exclus în temeiul art. 217 lit. c), care se referă la asociatul cu răspundere nelimitată, ci doar pentru vreunul din cazurile prevăzute de art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990.
În speţă nu s-a făcut dovada vreunei fraude comise, cu atât mai mult cu cât prin înscrisurile depuse s-a probat că transferul contractului de închiriere s-a hotărât în adunarea generală a asociaţilor, iar plângerea penală, formulată de intimata-reclamantă pentru comiterea infracţiunii de fals şi uz de fals, a fost respinsă urmare neîntrunirii elementelor constitutive ale acestor infracţiuni.
Faţă de cele arătate rezultă că, în adevăr, soluţia pronunţată s-a dat cu încălcarea legii situaţie în care potrivit art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul D.I. împotriva deciziei nr. 733 din 21 iunie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia Comercială şi de Contencios Administrativ.
Modifică Decizia atacată, în sensul că admite apelul declarat de pârâtul D.I. împotriva sentinţei nr. 1601 din 11 septembrie 2000 a Tribunalului Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ. Schimbă în tot sentinţa atacată şi, pe fond, respinge acţiunea reclamantei R.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 345/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3458/2003. Comercial → |
|---|
