CSJ. Decizia nr. 3458/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3458/2003
Dosar nr. 8075/2001
Şedinţa publică din 11 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 7100 din 07 noiembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a fost admisă acţiunea precizată, formulată de reclamantul G.D., domiciliat în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii G.V., domiciliat în Bucureşti şi SC R.P. SRL, cu sediul în Bucureşti, în sensul că, a obligat pârâţii să plătească reclamantului suma de 717.009.560 lei, cu titlu de contravaloare îmbunătăţiri aduse imobilului şi 27.012.041 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. De asemenea, a fost respinsă cererea conexă, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 08 mai 1990, între părţi, a fost încheiat un contract de asociere, autentificat sub nr. 4629 din 8 mai 1990 la notariatul de Stat, sector 5, în vederea înfiinţării unei întreprinderi mici, în baza Decretului-lege nr. 54/1990, fiind obţinută în această activitate şi autorizaţia de funcţionare nr. 2490 din 29 iunie 1990, eliberată de Primăria Municipiului Bucureşti. Ulterior, a fost amenajat spaţiul comercial, în vederea funcţionării, în condiţii corespunzătoare, a unităţii de alimentaţie publică, sub denumirea de R.G.D.
Reclamantul, în calitatea de asociat al întreprinderii, a suportat, din fonduri proprii, contravaloarea unor investiţii, respectiv, situaţiile de lucrări pe lunile octombrie, noiembrie 1990 şi aprilie 1991, efectuate de antreprenorul T.C.C., în baza contractului nr. 20099/1990, lucrări evaluate de expertul constructor la suma de 441.504 lei şi reactualizate la suma de 686.272.764 lei, precum şi plata unei cantităţi de faianţă, reactualizate la suma de 30.736.796 lei. Aceste investiţii au sporit valoric fondul de comerţ, acest fond fiind ulterior transferat la SC R.R. SRL.
Deşi pârâtul a susţinut că aceste plăţi nu sunt datorate, întrucât nu au fost înregistrate în contabilitatea societăţii, acesta îşi invocă propria culpă, întrucât, în calitatea de administrator, avea obligaţia să urmărească înregistrarea lor contabilă, iar, prin neîndeplinirea acestor obligaţii, a cauzat un prejudiciu reclamantului, care, de bună credinţă, a plătit din fonduri proprii lucrările efectuate de antreprenor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială, prin Decizia civilă nr. 911 din 25 mai 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul G.V., domiciliat în Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 7100 din 07 noiembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, în contradictoriu cu intimaţii G.D., domiciliat în Bucureşti şi SC R.P. SRL, cu sediul în Bucureşti.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că reclamantul G.D., în calitatea de asociat a societăţii, a suportat contravaloarea unor investiţii, care au sporit fondul de comerţ al acesteia, fond transferat la SC R.P. SRL, care a preluat sediul şi mijloacele materiale ale vechii societăţi, iar la încetarea activităţii întreprinderii, nu a existat un proces de lichidare a acesteia. A fost respinsă excepţia, privind perimarea acţiunii formulată de către G.D. şi a necompetenţei materiale a instanţei comerciale, ca nefondată, cu motivarea că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 248 şi următoarele C. proc. civ., iar în ceea ce priveşte competenţa materială a instanţei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 pct. 1 C. proc. civ., deoarece una dintre părţi este societate comercială.
Împotriva deciziei civile nr. 911 din 25 mai 2001, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia V a comercială, a promovat recurs pârâtul G.V., care a criticat hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele că, în mod greşit, a fost respinsă excepţia perimării acţiunii formulate de G.D. şi excepţia necompetenţei materiale a instanţei comerciale, iar cuantumul despăgubirilor, în sumă de 717.009.560 lei, nu este real, deoarece lucrările contractate în numele societăţii nu au avut suport legal, invocând, ca temei de drept al recursului, dispoziţiile art. 304 pct. 9, 10 şi 11 C. proc. civ.
Intimatul-reclamant D.G. a depus întâmpinare, prin care a solicitat, motivat în fapt şi în drept, respingerea recursului.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor administrate în cauză, instanţele judecătoreşti anterioare au stabilit cu exactitate raporturile juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, răspunderea care se instituie în situaţia nerespectării atribuţiilor contractuale, precum şi dispoziţiile legale aplicabile litigiului de natură comercială.
Corect a fost stabilită competenţa materială a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, deoarece, prin art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., se stabileşte competenţa materială a Tribunalului de a judeca în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială, iar litigiul părţilor este de natură comercială, una din părţi fiind o societate comercială, respectiv, pârâta SC R.R. SRL, cu sediul în Bucureşti.
Bine a apreciat instanţa şi atunci când a respins excepţia perimării acţiunii formulate de reclamantul G.D., în speţă, nefiind îndeplinite cerinţele dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ. Astfel, prin încheierea din Şedinţa publică din 15 noiembrie 1996, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, în temeiul art. 244 pct. 2 C. proc. civ., a suspendat soluţionarea cauzei civile, până la soluţionarea plângerii penale, în baza adresei nr. 3643/P din 18 septembrie 1996 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti (dosar nr. 795/1994 Tribunalul Bucureşti. secţia comercială). Cauza a fost repusă pe rol la data de 07 septembrie 1999, în cauza penală instrumentată de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 4 Bucureşti, împlinindu-se termenul de prescripţie a răspunderii penale, în temeiul art. 122 lit. d) C. pen. Cursul perimării, în cauza comercială, este suspendat, cât timp dăinuieşte suspendarea judecării, pronunţate în condiţiile art. 244 C. proc. civ.
Relevanţa juridică deosebită în determinarea exactă a contravalorii îmbunătăţirilor aduse imobilului în litigiu, de asociatul G.D., investiţii care au sporit fondul de comerţ, o reprezintă situaţiile de lucrări pe lunile octombrie, noiembrie 1990 şi aprilie 1991 efectuate de antreprenorul T.C.C., în baza contractului nr. 20099/1990, raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. N.V. (dosar fond), răspunsurile la aceste obiecţiuni (dosar fond), raportul de expertiză contabilă, suplimentar întocmit de expert contabil P.A. (dosar fond) şi răspunsurile la obiecţiunile acestui raport, din care rezultă, neîndoios, că suma actualizată, datorată de pârât, este de 717.009.560 lei.
Cadrul juridic expus anterior, în contextul probator administrat în cauză, au condus la justa apreciere a situaţiei de fapt şi de drept, urmând a respinge, ca nefondat, recursul promovat de pârâtul G.V., nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând, ca legală şi temeinică, Decizia civilă nr. 911 din 25 mai 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga recurentul-pârât la plata sumei de 2.000.000 lei către intimatul reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul G.V. împotriva deciziei nr. 911 din 25 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Obligă pe recurentul pârât să plătească intimatului reclamant suma de 2.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 11 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3454/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 347/2003. Comercial → |
|---|
