CSJ. Decizia nr. 3475/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3475/2003
Dosar nr. 350/2003
Şedinţa publică din 16 iulie 2003
Asupra contestaţiei în anulare de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la 19 februarie 2003, Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime Constanţa SA, cu sediul în Constanţa, a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata SC A.P. SA Constanţa, să se dispună anularea deciziei nr. 1302 din 22 februarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, pronunţată în dosarul nr. 1574/2001.
În motivare, s-a susţinut că instanţa de recurs a omis, din eroare, să analizeze şi să se sesizeze de obligaţia de ordine publică impusă de legislaţia prioritară a normativului legal european, aplicabil în cauză, cu respectul aplicării Convenţiei Europene ratificate de ROMÂNIA.
Contestatoarea a invocat, ca temei de drept, art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţia Europeană, care prevede că „orice persoană fizică şi juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale".
Că instanţa nu a motivat, pe probele existente, soluţia dată şi nu a administrat probe noi în fond după casare, dacă acestea erau necesare pentru stabilirea adevărului.
S-a susţinut că instanţa nu a examinat modul de executare a contractului dintre părţi, omisiunile fiind evidenţiate şi confirmate de Raportul de audit efectuat de A.B.S. SRL, care demonstrează participarea efectivă a contestatoarei la contractul de asociere în participaţie încheiat cu intimata.
A arătat contestatoarea că instanţa de recurs nu a avut în vedere limitele în care a fost învestită, ceea ce a dus la acordarea unor sume mult mai mari şi care nu au fost pretinse în acţiunea dedusă judecăţii. Că s-a încălcat dreptul de apărare, întrucât instanţa din omisiune şi eroare după casare s-a pronunţat şi pe fond, deşi nu s-au pus concluzii pentru aceasta.
S-a susţinut că instanţa a pronunţat suma datorată în valută, în dolari, transformată în lei, deşi, conform prevederilor legale în vigoare, privind regimul calculului şi plăţilor în ROMÂNIA, plata se face numai în lei.
În drept, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 317 – 318 C. proc. civ.
Din examinarea actelor dosarului, Curtea reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1434 din 22 mai 2000 a Tribunalului Constanţa s-a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei Compania Naţională – Administraţia Porturilor Maritime Constanţa, prin care a solicitat obligarea pârâtei SC A.P. SA Constanţa la plata sumei de 50.770 dolari S.U.A., reprezentând diferenţa de 5% din venitul lunar din activitatea de plată pe perioada 1 ianuarie – 30 iunie 1994 şi la 5.654.129 lei daune şi dobânzi; s-a admis în parte cererea reconvenţională formulată de SC A.P. SA Constanţa şi s-a constatat nulitatea contractului de asociere nr. 410 din 4 august 1993, încheiat cu R.A. – Administraţia Portului Constanţa; s-a respins capătul de cerere privind obligarea reclamantei la restituirea sumei de 774.415.000 lei dolari S.U.A. şi a dobânzii, conform art. 100 C. civ., iar reclamanta a fost obligată la 2.079.500 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia nr. 1089 din 20 decembrie 2000, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentinţa tribunalului, în sensul că a admis acţiunea principală şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 50.670 dolari S.U.A., 5.654.929 lei daune şi la 30.836.966 lei cheltuieli de judecată; s-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtă şi s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de aceasta împotriva aceleiaşi sentinţe.
Prin Decizia nr. 1302 din 22 februarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, s-a admis recursul declarat de pârâta SC A.P. SA Constanţa, împotriva deciziei nr. 1089 din 20 decembrie 2000 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, ce a fost modificată, în sensul că s-a respins apelul declarat de reclamanta-pârâtă R.A. Administraţia Porturilor Maritime Constanţa, împotriva sentinţei civile nr. 1434 din 22 mai 2000 a Tribunalului Constanţa; s-a admis apelul declarat de pârâta SC A.P. SA Constanţa împotriva aceleiaşi sentinţe, ce a fost schimbată în parte, în sensul că reclamanta-pârâtă R.A. Administraţia Porturilor Maritime Constanţa SA a fost obligată să restituie pârâtei–reclamante, SC A.P. SA Constanţa, suma de 777.415 dolari S.U.A., încasată nejustificat în echivalent lei la data plăţii şi dobânda legală, aferentă acestei sume; reclamanta a fost obligată la plata sumei de 137.363.925 lei cheltuieli de judecată în apel şi recurs şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei.
Examinând contestaţia de faţă, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ.
Susţinerea contestatoarei, că instanţa de recurs a omis, din eroare, să analizeze, să cerceteze şi să se sesizeze de obligaţia de ordine publică impusă de legislaţia prioritară a normativului legal european, în sensul că a pronunţat Decizia atacată cu încălcarea art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţia Europeană, va fi înlăturată pentru următoarele considerente:
Potrivit acestei prevederi „orice persoană fizică şi juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale".
Pentru a se verifica încălcarea dispoziţiilor legale sus-menţionate este necesară examinarea pe fond a litigiului, aşa cum a susţinut, de altfel, şi contestatoarea care a invocat că instanţa nu a motivat probele existente sau nu a administrat probe noi, dacă cele existente la dosar erau insuficiente pentru soluţionarea cauzei, aşa cum rezultă din Raportul de Audit efectuat de A.B.S. SRL depus la dosar.
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., text de lege invocat de contestatoare, „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis, din greşeală, să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".
Faţă de aceste prevederi legale, rezultă că se are în vedere o eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi nu greşeli de judecată, respectiv de reaprecierea probelor administrate în cauză.
Aşa fiind, nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Pentru aceleaşi considerente urmează a se respinge şi susţinerile recurentei, referitoare la greşeli de judecată ale instanţei de recurs, privind pronunţarea după casare şi pe fondul litigiului că s-a stabilit suma datorată în valută şi nu în lei sau instanţa s-a pronunţat peste limitele învestirii.
Susţinerea intimatei că nu este admisibilă contestaţia de faţă, întrucât a avut loc executarea deciziei a cărei anulare se solicită, nu este întemeiată.
Potrivit art. 319 alin. (2) C. proc. civ. „contestaţia se poate face înainte de începerea executării şi în tot timpul ei, până la săvârşirea ultimului act de executare".
Intimata a depus la dosar un certificat eliberat la 4 iulie 2003 de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti – birou executor judecătoresc S.C.A. din care rezultă că s-a recuperat suma de 27.057.474.735 lei, la data de 6 ianuarie 2003, ce reprezintă contravaloarea în lei a debitului principal prevăzut în titlul executoriu respectiv 777.415 dolari S.U.A. (echivalentul în lei la data plăţii) plus 137.363.925 lei cheltuieli de judecată şi 38.000 dolari S.U.A. onorar executor judecătoresc.
S-a menţionat că recuperarea dobânzii legale, aferente debitului principal, se poate face numai la stăruinţa creditoarei.
În speţă, contestaţia de faţă nu este inadmisibilă, întrucât, la data formulării acesteia, nu era executată Decizia a cărei anulare se solicită aşa cum s-a susţinut
Pe de altă parte, contestatoarea Compania Naţională a Administraţiei Porturilor Maritime Constanţa SA a avut calitatea de intimată în litigiul în care s-a pronunţat Decizia nr. 1302 din 22 februarie 2002 a acestei instanţe a cărei anulare se solicită.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. invocat de contestatoare, interesul de a exercita această cale extraordinară de atac aparţine recurentului, în speţă, intimatei SC A.P. SA Constanţa.
Contestatoarea a invocat că; în speţă, s-au încălcat şi dispoziţiile art. 317 C. proc. civ.
Potrivit acestui text de lege, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Cum contestatoarea nu a motivat în ce a constat încălcarea, de către instanţa de recurs, a acestor dispoziţii legale, nu poate fi examinată susţinerea acesteia sub acest aspect.
Pentru toate aceste considerente, urmează a se respinge contestaţia în anulare formulată de Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime Constanţa S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea, Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime Constanţa SA, împotriva deciziei nr. 1302 din 22 februarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3472/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3476/2003. Comercial → |
|---|
