CSJ. Decizia nr. 3491/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3491/2003
Dosar nr. 492/2001
Şedinţa publică din 16 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 decembrie 1998, reclamantul P.M., cetăţean italian, prin mandatar D.O.L., cetăţean italian, a cerut, în calitate de asociat – deţinând 99% din capitalul social – şi administrator al SC B.R.C.B. SRL Târgovişte, excluderea asociaţiei SC H.C.I. SA Bucureşti, ce deţine 1% din capitalul social.
În motivarea cererii, s-a invocat art. 217 din Legea nr. 31/1990, pârâta producând fraude şi grave prejudicii în patrimoniul societăţii.
Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa 1016 din 23 decembrie 1999, a admis cererea, dispunând excluderea din SC B.R.C.B. SRL Târgovişte a asociaţiei SC H.C.I. SA Bucureşti.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut că pârâta a încălcat prevederile art. 82 din Legea nr. 31/1990, participând, ca asociat, în alte societăţi concurente, cu acelaşi obiect de activitate. Că, prin manopere frauduloase, a prejudiciat patrimoniul societăţii, întrebuinţând bunurile acesteia în folos propriu.
Pârâta a declarat apel împotriva acestei sentinţe, susţinând, în principal, că greşit s-a reţinut trecerea în patrimoniul său a unor bunuri, utilaje şi maşini, în valoare de cca. 2 miliarde lei, întrucât, în realitate, între părţi a intervenit un proces-verbal de compensare a unor datorii ale reclamantei şi că nu s-a făcut dovada prejudicierii reclamantei prin asocierea la alte societăţi.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia nr. 973 din 1 noiembrie 2000, a respins apelul pârâtei ca nefondat.
S-a reţinut de către instanţa de apel că măsura excluderii pârâtei este legală, încadrându-se în prevederile art. 217 din Legea nr. 31/1990, din probatoriile administrate rezultând neîndoios că pârâta a produs fraude în două societăţi. Astfel, compensarea unor pretinse datorii ale reclamantei nu-şi avea temei, întrucât protocolul nr. 50 din 4 noiembrie 1996 a fost anulat de instanţe, astfel că însuşirea unui activ de 8 miliarde lei este fără temei frauduloasă. Că între părţi sunt neînţelegeri grave, suspiciuni privind modalitatea de desfăşurare a activităţii societăţii.
Împotriva acestei ultime hotărâri, pârâta a declarat recurs, invocând, pentru primul motiv, art. 304 pct. 5 C. proc. civ., şi anume, nelegalitatea hotărârii de fond prin faptul că s-a pronunţat de un judecător ce avea obligaţia să se abţină.
Recurenta, în şedinţa de astăzi, a declarat că nu mai înţelege să susţină acest motiv de recurs, astfel că nu mai este cazul analizării acestuia.
Al doilea motiv de recurs s-a întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constând în aplicarea greşită a legii.
În susţinerea criticilor, recurenta arată că situaţia de fapt, reţinută de instanţe, este eronată, întrucât validitatea protocolului din 4 noiembrie 1996 este, implicit, confirmată printr-o hotărâre a Curţii de Apel Ploieşti, Decizia nr. 452 din 9 mai 2000, prin care s-a hotărât predarea de către reclamantă a bunurilor din acest protocol.
Pe de altă parte, nu s-a probat faptul că asocierea la alte societăţi – SC M. SA – ar fi prejudiciat interesele reclamantei.
Recursul susţinut este nefondat şi urmează să fie respins pentru următoarele considerente:
Cererea reclamantei, privind excluderea pârâtei din societate, s-a întemeiat pe prevederile art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990.
Recurenta invocă, în motivul doi de recurs, aplicarea greşită a legii, fără să precizeze, în concret, ce anume reproşează instanţei de apel sub acest aspect.
Criticile recurentei privesc situaţii de fapt, asupra cărora instanţa de recurs nu are a le analiza faţă de motivele de recurs, limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Aplicarea de către instanţa de apel a art. 217 din Legea nr. 31/1990, privind excluderea asociaţilor din societăţile de persoane, în speţă, societate cu răspundere limitată, s-a făcut corect faţă de situaţia de fapt, analizată la fond şi apel, din care a rezultat lipsa încrederii reciproce între asociaţi, condiţie esenţială faţă de caracterul societăţii, neînţelegerile grave, fraudarea, prejudicierea patrimoniului societăţii, din probatoriul administrat şi expertizele contabile efectuate în dosarul penal, privind pe asociaţii pârâtei.
Ca urmare, măsura de excludere a pârâtei-recurente a fost pe deplin justificată, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, astfel că recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC H.C.I. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 973 din 1 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 348/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3493/2003. Comercial → |
|---|
