CSJ. Decizia nr. 3493/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3493/2003
Dosar nr. 7236/2001
Şedinţa publică din 16 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC T. SA, sucursala E. Borzeşti, a chemat în judecată pe pârâta SC R. Oneşti, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 5.621.539.101 lei cu titlu preţ al condensatului nereturnat, conform contractului părţilor.
Tribunalul Bacău, prin sentinţa civilă nr. 129 din 3 martie 1999, a anulat, ca netimbrată acţiunea.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 236 din 8 iunie 1999, a admis apelul reclamantei, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare, constatând că, odată cu introducerea acţiunii (24 decembrie 1998), a fost depusă şi taxa de timbru.
Soluţia, astfel pronunţată, a fost menţinută de Curtea Supremă de Justiţie, care, prin Decizia 1978 din 11 aprilie 2000, a respins, ca nefondat, recursul.
În rejudecare, tribunalul a admis în parte acţiunea, obligând pe pârâtă la plata sumei de 3.161.069.880 lei cu titlu preţ al condensatului nereturnat şi la cheltuieli de judecată şi a respins pretenţiile anterioare datei de 24 decembrie 1995, ca prescrise.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, pentru perioada anterioară datei de 24 decembrie 1995, se aplică prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, iar pentru executarea contractului, după această perioadă sunt incidente dispoziţiile art. 7, care prevedeau obligaţia pârâtei să returneze 40% din aburul livrat de reclamantă, ca agent termic.
Soluţionând apelul declarat împotriva sentinţei susmenţionate, Curtea de Apel Bacău, prin Decizia nr. 309 din 17 mai 2001, a admis cererea pârâtei, a schimbat în parte sentinţa atacată, obligând la 2.790.992.829 lei cu titlu de preţ al condensului nereturnat şi la 12.711.550 lei majorări.
Apelul reclamantei a fost respins, ca tardiv introdus.
Curtea de apel a considerat tardivitatea apelului reclamantei faţă de data comunicării sentinţei (22 noiembrie 2000) şi data declarării acestuia (18 ianuarie 2001), calitatea procesuală activă a reclamantei rezultă din reorganizarea C.N.E., iar suma datorată, cea stabilită prin raportul de expertiză, care a ţinut cont de procesul verbal de conciliere.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, părţile au declarat recurs.
Reclamanta şi-a întemeiat calea de atac exercitată pe dispoziţiile art. 304 pct. 5,7,8 şi 9 C. proc. civ., susţinând că, în mod greşit, instanţa de apel a considerat legală comunicarea sentinţei, câtă vreme au fost încălcate dispoziţiile art. 100 alin. (7) C. proc. civ.; Decizia curţii de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ignorând timpul scurs de la înregistrarea acţiunii, la soluţionare (2 ani şi 41 zile), pe care l-a luat în calculul prescripţiei extinctive dar şi suma reală datorată de pârâtă denaturând obiectul pricinii, înlăturând obiecţiunile la expertiză şi nesocotind dispoziţiile art. 107 din HG nr. 425/1994.
Recurenta reclamantă mai susţine că recunoaşterea pretenţiilor de către pârâtă înlătură efectele prescripţiei.
Pârâta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 9 şi 10 C. proc. civ., motivând că, în mod greşit, instanţa de apel a considerat preţul produsului livrat la 2.790.992.829 lei, factura fiind pentru penalităţi, iar expertul concluzionând asupra sumei, doar ca valoare a facturilor emise.
Pe de altă parte, pârâta susţine lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, care este sucursală, fără personalitate juridică, demersurile ulterioare introducerii acţiunii fiind fără eficienţă juridică şi depune procesele verbale de compensare, ordine de plată şi certificate, care fac dovada stingerii obligaţiilor de plată.
Recursurile sunt nefondate şi vor fi respinse pentru considerentele ce se vor expune:
Reglementarea actelor de procedură arată condiţiile şi termenele în care ele trebuiesc efectuate, pentru a răspunde exigenţelor procesului civil, fără, însă, a cădea în formalismul excesiv al interpretării principiului echipolenţei.
Potrivit dispoziţiilor art. 284 C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Pentru înmânarea actului de procedură, cel însărcinat trebuia să încheie un proces verbal, care să conţină elementele de identificare, ce nu pot conduce la erori în privinţa datei şi persoanei ce a încheiat actul, a celui căruia i s-a făcut comunicarea şi semnăturii.
La data de 22 noiembrie 2000, Tribunalul Bacău întocmeşte procedura de comunicare a sentinţei civile nr. 1350 din 10 noiembrie 2000, iar agentul procedural consemnează datele de identificare a persoanei ce primeşte corespondenţa.
Printre elementele emise, care conduc la nulitatea actului de procedură, art. 100 alin. (3) C. proc. civ. nu prevede lipsa ştampilei, ci numai lipsa datelor de identificare a celui căruia i s-a făcut comunicarea.
În aceste condiţii, Curtea de Apel Bacău a apreciat, în mod judicios, că data înregistrată în procesul-verbal de comunicare este şi data la care reclamanta a luat cunoştinţă de hotărârea judecătorească.
De altfel, culpa funcţionarului, însărcinat cu primirea corespondenţei de a omite aplicarea ştampilei pe dovada de comunicare, nu poate profita societăţii comerciale, în condiţiile în care celelalte date de identificare au fost complinite.
Faţă de aceste considerente, analiza motivelor recursului declarat nu mai este posibilă.
Motivele invocate de pârâtă nu-şi găsesc nici suport probator dar nici legal.
Astfel, cu privire la lipsa calităţii procesuale a reclamantei, reorganizarea C.N.E., a acordat drepturile ce derivă din câştigarea personalităţii juridice tuturor succesorilor de la data emiterii actului normativ (HG 365/1998), iar încheierea judecătorului delegat şi certificatul de înregistrare fiscală confirmă o situaţie stabilită de actul normativ.
De altfel, dispoziţiile art. 77 C. com. şi ale Legii nr. 31/1990 nu pot fi interpretate limitativ şi, pentru motivul că precizările finale ale legii societăţilor comerciale tolerează, este adevărat numai tranzitor, unele modalităţi asociative devenite atipice.
Cu privire la stingerea obligaţiei de plată, ca urmare a ordinelor de plată proceselor-verbale de compensare şi certificatelor, se constată netemeinicia afirmaţiei, raportul de expertiză stabilind, fără îndoială, emiterea unor facturi, după operaţiunile de conciliere şi compensare.
Emiterea facturii de 2.790.992.829 lei este urmare a acestor operaţiuni, iar pârâta, numai speculativ, poate susţine că suma reprezenta procentul de 100%. Certitudinea datoriei rezultă din probele administrate.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate împotriva deciziei nr. 309 din 17 mai 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC T. SA Bucureşti, sucursala E. Borzeşti - Oneşti şi pârâta S.C. R. SA Oneşti, împotriva deciziei nr. 309 din 17 mai 2001 a Curţii de Apel Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 16 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3491/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3494/2003. Comercial → |
|---|
