CSJ. Decizia nr. 3499/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3499/2003
Dosar nr. 346/2002
Şedinţa publică din 16 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16 noiembrie 2000, reclamanta SC T.M. SA a chemat în judecată pe pârâta SC M.S. SRL, solicitând obligarea acesteia la livrarea echipamentelor topografice, în conformitate cu obligaţia asumată în contractul nr. 17/1997, iar în caz de neîndeplinire a obligaţiei menţionate, pârâta să fie sancţionată cu plata de daune cominatorii, de 5.000.000 lei pe zi de întârziere, până la îndeplinirea obligaţiei, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa nr. 3258 din 25 aprilie 2001, a admis acţiunea şi a obligat pârâta să livreze reclamantei echipamentele topografice în conformitate cu obligaţia asumată în contractul de vânzare-cumpărare nr. 17/1997, cu daune cominatorii în cuantum de 5.000.000 lei pe zi întârziere de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la îndeplinirea obligaţiei menţionate şi cu 47.614.800 lei, cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei hotărâri, s-a reţinut că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia de plată a 50% din preţul utilajelor, achitând 50.892 dolari S.U.A., astfel că, potrivit contractului, pârâta vânzătoare urma să livreze utilajele, după care restul de preţ se achita în momentul predării acestora. Că, fără temei obligaţia predării nu a fost îndeplinită, iar invocarea nerespectării termenului de plată a avansului este de respins, având în vedere primirea şi nerestituirea plăţilor efectuate de reclamantă.
S-a mai reţinut că raporturile contractuale nu au încetat, contractul nefiind reziliat.
Împotriva sentinţei menţionate, pârâta a declarat apel, prin care a susţinut că, potrivit art. 5 din contractul nr. 17/1997, reclamanta cumpărătoare avea obligaţia achitării avansului de 50% din preţul convenit, în termen de 15 zile de la încheierea contractului şi, întrucât plata s-a făcut cu întârziere, raportul contractual nu a mai produs efecte, astfel că nu mai avea obligaţia livrării.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 1504 din 27 noiembrie 2001, a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa atacată şi a respins acţiunea.
S-a reţinut de către instanţa de apel că nerespectarea de către pârâtă a obligaţiei de livrare a echipamentului contractat este justificată, prin nerespectarea de către reclamantă a obligaţiei de plată a avansului de 50%, în 15 zile de la încheierea contractului, astfel că greşit instanţa de fond a obligat pârâta la livrarea produselor.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, susţinând că este netemeinică şi nelegală, întrucât:
- depăşirea termenului de plată a avansului de 15 zile de la semnarea contractului, nu a fost sancţionată prin contract cu o clauză rezolutorie, dimpotrivă, pârâta a încasat sumele achitate cu întârziere;
- dificultăţile contractului de distribuţie cu partenerul extern-furnizor, nu pot fi opuse raporturilor contractuale în cauză;
- fără temei s-a reţinut imposibilitatea executării contractului, cât timp nu a fost reziliat.
Recursul este întemeiat.
Prin contractul nr. 17 din 25 noiembrie 1997, pârâta-vânzătoare s-a obligat să livreze reclamantei-cumpărătoare „configuraţia G.P.S." conform anexei la contract.
Condiţiile de livrare şi plată s-au prevăzut în art. 3 şi 5 din contract.
Astfel, art. 3 stabileşte că produsele vor fi livrate în termen de maximum 45 zile de la data achitării preţului stabilit, iar art. 5 prevede obligaţia cumpărătorului să asigure mijloacele financiare efectuării plăţii în minim 50% din costul echipamentelor, în termen de 15 zile de la încheierea prezentului contract, iar restul la livrarea echipamentelor.
Din aceste clauze, nu se poate reţine că neplata avansului de către cumpărătoare, în termen de 15 zile, duce la încetarea contractului, nefiind prevăzută o clauză în acest sens, ci ar pune în discuţie decalarea livrării de către vânzătoare.
În fapt, reclamanta-cumpărătoare a achitat succesiv echivalentul a 50.892 dolari S.U.A., în perioada 23 decembrie 1997 - 7 decembrie 1998, iar cumpărătoarea a primit plăţile efectuate, fără obiecţiuni, deci, nu a invocat întârzierea plăţilor şi nu a cerut rezilierea contractului.
Obligaţia plăţii a 50% din costul echipamentelor - art. 5 din contract - fiind îndeplinită de către cumpărătoare, refuzul livrării produselor este fără temei.
Dificultăţile invocate de pârâtă, distribuitoare a produselor, sunt fără relevanţă, asupra raporturilor în litigiu, cât timp, prin deţinerea avansului şi nesolicitarea rezilierii, contractul şi-a păstrat efectele şi trebuie respectat de părţi.
Ca urmare, hotărârea instanţei de fond de obligare a pârâtei la predarea produselor fiind întemeiată, recursul urmează să fie admis, iar Decizia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială nr. 1504 din 27 noiembrie 2001, să fie modificată, în sensul respingerii apelului pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, SC T.M. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1504 din 27 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta, SC M.S. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 3258/2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 16 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3498/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 35/2003. Comercial → |
|---|
