CSJ. Decizia nr. 3503/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3503/2003
Dosar nr. 942/2002
Şedinţa publică din 16 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 25 mai 1999, cu precizările aduse la 7 octombrie 1999, reclamanta E.V. SRL Bucureşti a chemat în judecată pârâta, E.L. SRL Bucureşti, solicitând recunoaşterea dreptului exclusiv de a publica lucrarea „Dicţionar de omonime" de autorii Gh.B. şi N.F., constatarea încălcării dreptului, obligarea la plata prejudiciului de 80.000.000 lei, încetarea publicării şi vânzării lucrării, retragerea exemplarelor din tipografii şi librării, suspendarea difuzării, obligarea pârâtei la publicarea hotărârii pronunţate de instanţă.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 4172 din 22 iunie 20900, a respins acţiunea ca neîntemeiată, fiind respinse şi excepţiile invocate de pârâtă, privind lipsa calităţii procesuale active şi a nulităţii contractului nr. 40 din 26 august 1997.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut că, atât reclamanta, cât şi pârâta au încheiat succesiv contracte de editare cu autorii dicţionarului de omonime, respectiv, ediţia a II-a cu reclamanta şi ediţia a V-a cu pârâta, contracte valabile, astfel că pretenţiile la daune nu sunt justificate.
Apelul declarat de reclamantă, împotriva hotărârii de respingere a acţiunii, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia VI-a comercială, cu Decizia nr. 1460 din 14 decembrie 2001.
În pronunţarea acestei hotărâri, s-a reţinut că, potrivit expertizei contabile efectuate în apel, a rezultat că, la data editării lucrării de către pârâtă, reclamanta mai avea în stoc 5.260 exemplare din cele tipărite în baza contractului nr. 40/1997, încheiat cu autorii.
Că, prin contract s-a prevăzut în art. 2 alin. (2) ca autorii să nu încheie un alt contract înainte de epuizarea stocului, dar nerespectarea acestei condiţii nu poate fi imputabilă pârâtei, ci autorilor.
Instanţa a reţinut că pretenţiile pentru daune sunt fără temei, dat fiind faptul că reclamanta nu a făcut dovada unui prejudiciu imputabil pârâtei.
Împotriva deciziei menţionate, reclamanta a declarat recurs, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi anume, pronunţarea hotărârii fără temei legal, cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Recurenta susţine culpa pârâtei în editarea lucrării, doar cu acordul prof. Gh.B., nu şi al coautorului F.N. şi fără a verifica dacă stocul din ediţia anterioară a fost epuizat.
În ce priveşte prejudiciul suferit, acesta rezultă din probele administrate, din existenţa stocului de 5.260 exemplare, iar conform expertizei, prejudiciul s-a creat prin editarea lucrării de către pârâtă, obţinându-se un beneficiu de 63.090.520 lei, care i se cuvenea.
Recursul este nefondat.
Reclamanta îşi întemeiază toate capetele de cerere pe prevederile contractului nr. 40/1997, încheiat cu autorii Gh.B. şi F.N., privind editarea dicţionarului de omonime, în 20.000 exemplare, ediţia II.
Acest contract, care naşte drepturi şi obligaţii numai între părţile contractante, nu este opozabil pârâtei, fiind un terţ ce nu poate fi răspunzător de neepuizarea stocului deţinut de reclamantă.
Autorii „Dicţionarului de omonime", nu erau îngrădiţi în a contracta editarea unei noi ediţii, cu o altă editură, iar dacă reclamanta, în temeiul contractului invocat, s-a considerat prejudiciată, pretenţiile sale puteau fi îndreptate numai împotriva autorilor.
Ca urmare, atâta timp cât, potrivit contractului nr. 40/1997, nu-şi avea temei o răspundere în daune a pârâtei, expertiza contabilă nu-şi avea justificare. Beneficiile obţinute de pârâtă prin noua editare a lucrării, stabilite prin expertiză, fără temei au fost pretinse de reclamantă, care nu şi-a sprijinit pretenţiile în daune, în condiţiile art. 1084 C. civ., existenţa unui prejudiciu, a culpei şi a legăturii de cauzalitate dintre aceste două elemente.
Ca urmare, hotărârile pronunţate în fond şi apel fiind temeinice şi legale, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC E.V. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1460 din 14 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VI a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 16 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3502/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3505/2003. Comercial → |
|---|
