CSJ. Decizia nr. 3502/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3502/2003
Dosar nr. 620/2002
Şedinţa publică din 16 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC P. SA Bucureşti a acţionat în judecată, la Tribunalul Bucureşti, pe pârâta F.P.S. Bucureşti (în prezent APAPS Bucureşti) şi a solicitat anularea pachetului de 51% acţiuni deţinute la SC V. SA Ploieşti şi, în consecinţă, anularea proceselor-verbale încheiate la 23 martie 1999 de către F.P.S., anularea hotărârilor nr. 21 din 20 aprilie 1999 şi nr. 27 din 12 februarie 1999 ale Comisiei de Analiză şi Rezolvare a Contestaţiilor şi Reclamaţiilor din cadrul F.P.S., anularea contractului încheiat de F.P.S. şi SC R. SA şi obligarea pârâtei la plata sumei de 2.000.000 lei cu titlu de despăgubiri, cu cheltuieli de judecată aferente.
În drept, reclamanta a invocat prevederile OG nr. 88/1997, HG nr. 55/1998 şi dispoziţii C. civ.
Întrucât între Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, s-a ivit conflict negativ de competenţă, prin Decizia nr. 904 din 14 februarie 2001, secţia comercială a Curţii Supreme de Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Primind cauza spre soluţionare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 38 din 21 iunie 2001, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că ofertele de cumpărare, prin negociere directă, de acţiuni la SC V. SA Ploieşti, prezentate în urma hotărârii F.P.S., de a privatiza această societate, nu au îndeplinit condiţiile stipulate în dosarul de prezentare la poziţia cumpărătorilor, cu privire la datoriile societăţii şi modul de garantare al investiţiilor. Aceste oferte, prezentate de SC R. SA, SC P. SA şi D. L.T.D., au fost analizate, în conformitate cu grila de calcul prevăzută în Ordinul Ministerului Privatizării nr. 59/1998, astfel că acţiunea reclamantei a fost privită de instanţa de fond ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei de mai sus, reclamanta SC P. SA Bucureşti a declarat recurs şi a criticat-o, sub aspectul netemeiniciei şi nelegalităţii, susţinând următoarele:
1 – hotărârea recurată nu a ţinut seama că procedura de vânzare, prin negociere directă, nu s-a desfăşurat cu respectarea legii, în ce priveşte participarea SC R. SA Bucureşti; s-ar fi constatat, dacă se respecta legea, că la data depunerii ofertelor de negociere, această societate deţinea 15% din capitalul social;
2 – nu s-a ţinut seama că ofertanţii SC R. SA şi SC D. L.T.D. au fost favorizaţi de comisia de negociere;
3 – greşit, a reţinut instanţa de apel că ofertele la vânzarea SC V. SA Ploieşti au fost analizate, în conformitate cu grila de calcul, prevăzută în ordinul Ministerului Privatizării nr. 59/1998;
4 – nu au fost analizate motivele invocate în acţiune, privind nelegalitatea şi netemeinicia deciziei de negociere, din 16 aprilie 1999;
5 – nu s-a analizat aspectul că instanţa de fond s-a pronunţat cu încălcarea dreptului la apărare al reclamantei.
Recursul reclamantei este nefondat şi se va respinge, întrucât nici unul dintre aceste motive nu sunt de natură a modifica sau casa hotărârea recurată.
În anul 1999, F.P.S. a hotărât să procedeze la privatizare, prin negociere directă, în conformitate cu OUG nr. 88/1997, a SC V. SA Ploieşti.
În momentul deschiderii ofertei, respectiv, la 23 martie 1999, cele trei ofertante, anume SC R. SA Bucureşti, SC P. SA Bucureşti şi SC D. L.T.D. Irlanda, nu au prezentat nici una ofertă valabilă, motiv pentru care, de comun acord cu organizatorul ofertei s-a amânat această procedură pentru termenul din 14 aprilie 1999.
Critica recurentei, prezentată în primul motiv de recurs, este nefondată, căci aşa cum s-a reţinut şi în hotărârea instanţei de fond, condiţiile legale cerute sub sancţiunea nulităţii, pentru încheierea valabilă a contractului de vânzare-cumpărare, sunt verificate, în raport de momentul încheierii acestuia. Întrucât contractul nr. 153 din 17 mai 1999 s-a încheiat între SC R. SA şi F.P.S., în momentul în care cota de capital era scăzută sub 10%, nu se mai punea problema nerespectării dispoziţiilor art. 3 lit. a) din OUG nr. 88/1999.
În cea de a doua sa critică, recurenta a susţinut că au fost favorizate, de comisia de negociere, celelalte două ofertante, cu care aceasta a intrat în competiţie. A susţinut, în acest sens, că dacă ar fi cunoscut documentaţia depusă de SC R. SA Bucureşti, nu ar mai fi fost de acord cu amânarea la un alt termen a negocierii directe.
În hotărârea recurată s-a menţionat că nici una dintre ofertele prezentate nu a întrunit, la data deschiderii ofertei, condiţiile stipulate în dosarul de prezentate la poziţia cumpărătorilor, cu privire la datoriile societăţii şi modul de garantare a investiţiilor. Aşadar, nici oferta recurentei nu întrunea toate condiţiile şi singura modalitate de a continua procesul acestei vânzări directe era aceea de a se dispune o amânare de comun acord, cum de altfel corect s-a şi procedat.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs, cum că, greşit, instanţa de apel a reţinut că ofertele pentru vânzarea societăţii ploieştene au fost analizate în conformitate cu grila de calcul, prevăzută în Ordonanţa Ministrului Privatizării nr. 59/1998.
Din analiza actelor dosarului instanţei de fond, rezultă că, aşa cum prevede şi ordinul de mai sus, pe lângă oferta de preţ cea mai ridicată, s-a avut în vedere şi programul investiţional la care s-au angajat ofertanţii. Fiecare dintre ofertanţi au luat cunoştinţă de ponderea criteriilor de apreciere a ofertelor din dosarul de prezentare, cum, corect, a reţinut şi instanţa de apel, pe ultima pagină a hotărârii recurate.
Tot neîntemeiat este şi motivul patru de recurs, potrivit cu care nu au fost analizate motivele de nelegalitate şi netemeinicia deciziei de negociere din 16 aprilie 1999, invocate în acţiunea introductivă.
Prin Decizia nr. 904 din 14 februarie 2001, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, pronunţându-se cu privire la obiectul prezentului litigiu, a stabilit că acesta priveşte operaţiunile şi actele întocmite prin efectuarea şi finalizarea procesului de privatizare, fiind aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 99/1999.
Instanţa nu are căderea a se pronunţa numai asupra aplicării corecte a legislaţiei în materie, iar aplicarea corectă a legii s-a realizat şi prin Decizia de negociere din 16 aprilie 1999, contestată neîntemeiat de recurentă.
În fine, prin ultimul motiv de recurs, reclamanta a criticat hotărârea recurată, pentru motivul că nu a analizat aspectul că instanţa de fond s-a pronunţat cu încălcarea dreptului său la apărare. A susţinut astfel, că a solicitat instanţei de fond atât proba cu înscrisuri, respectiv, actele care se găseau la dosarul F.P.S., întocmite în cadrul procedurii de negociere directă, cât şi o expertiză tehnică, iar instanţa de fond, nejustificat, i-a respins aceste probe.
Curtea de Apel Bucureşti a luat în analiză, în şedinţa din 17 iulie 2001, aceste propuneri, privind probele propuse de reclamantă în acest proces şi nota de probatoriu a reclamantei a fost dezbătută în acea şedinţă publică, ocazie cu care s-au încuviinţat, pentru părţi, proba cu înscrisuri, s-a dispus ca F.P.S. să depună, în termen de 7 zile, copie de pe dosarul de privatizare şi s-a respins proba cu expertiză contabilă, ca nefiind utilă soluţionării pricinii.
Cum problema probelor, respectiv a dreptului de apărare, pretins a-i fi fost încălcat recurentei, s-a dezbătut în şedinţă publică, acest motiv de recurs apare, de asemenea, ca neîntemeiat.
Pentru cele ce preced, recursul reclamantei este nefondat şi se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC P. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 38 din 21 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 16 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 350/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3503/2003. Comercial → |
|---|
