CSJ. Decizia nr. 3508/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3508/2003
Dosar nr. 132/2003
Şedinţa publică din 16 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 31 ianuarie 2001, reclamantul C.R.E.D.I.D.A.M. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta, SC R.M. SRL Târgovişte, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:
- obligarea acesteia la plata remuneraţiei unice, reprezentând drepturile artiştilor interpreţi şi executanţi, conform art. 130 art. 1 lit. a) din Legea nr. 8/1994, privind drepturile de autor şi drepturile conexe şi a HG nr. 71/2000:
- reactualizarea sumei cu indicele de inflaţie;
- obligarea pârâtei de a obţine din partea C.R.E.D.I.D.A.M. autorizaţia sub formă de licenţă neexclusivă prevăzută de art. 130 din Legea nr. 8/1996;
- obligarea pârâtei să-i pună la dispoziţie lista cu toate prestaţiile transmise în emisiuni sau înregistrate începând cu 1 ianuarie 2000;
- obligarea pârâtei de a publica, pe cheltuiala sa, hotărârea în mijloacele de comunicare în masă, cu cheltuieli de judecată.
Prin adresa nr. 962 din 13 aprilie 2001, reclamanta şi-a precizat pretenţiile, solicitând:
1) obligarea pârâtei de a obţine din partea C.R.E.D.I.D.A.M. autorizaţia sub formă de licenţă neexclusivă, prevăzută de art. 130 din Legea nr. 8/1996 şi HG nr. 71/2000 şi
2) obligarea pârâtei să-i pună la dispoziţie lista, cuprinzând toate prestaţiile transmise şi retransmise sau înregistrate, pentru a putea împărţi celor în drept sumele achitate de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 55 din 23 mai 2001, Tribunalul Dâmboviţa a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă: - să obţină de la reclamant autorizaţia sub formă de licenţă neexclusivă pentru transmiterea fonogramelor cuprinzând prestaţii muzicale; - să pună la dispoziţia reclamantului listele cu prestaţiile transmise în emisiune sau înregistrate pentru nevoile proprii, începând cu 1 ianuarie 2000, respingând celelalte capete ca rămase fără obiect, cu 2.814.000 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 100 din 1 octombrie 2001, a admis apelul pârâtei, a schimbat sentinţa civilă de mai sus, în sensul că a respins acţiunea reclamantei.
Împotriva acestei soluţii, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esenţă, admiterea acţiunii sale, aşa cum a fost formulată şi respingerea apelului pârâtei.
Recursul reclamantei este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea lucrărilor şi actelor de la dosarul cauzei, în raport cu susţinerile ce se fac prin recurs, se constată că nu sunt îndeplinite nici una dintre situaţiile, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru casarea hotărârii atacate.
- În ceea ce priveşte cererea reclamantei de obligare a pârâtei la obţinerea autorizaţiei sub formă de licenţă neexclusivă.
Potrivit art. 130 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, privind drepturile de autor şi drepturile conexe, organismele de gestiune colectivă au obligaţia să acorde utilizatorilor, prin contract, în schimbul unei remuneraţii, autorizaţii neexclusive de utilizare a operelor sau prestaţiilor titularilor drepturilor sub formă de licenţă neexclusivă.
Rezultă, fără echivoc, din prevederile legale arătate, că obligaţia acordării autorizaţiilor neexclusive sub forma licenţelor revine tocmai reclamantei, ca organism de gestiune colectivă, şi se stabileşte de către legiuitor şi modalitatea de realizare, şi anume, prin contract, deci, prin acordul de voinţă al părţilor, iar instanţa nu ar putea interveni, pentru suplinirea voinţei unei părţi.
Rezultă deci, ca fiind fără temei şi contrară legii, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la obţinerea autorizaţiei, pârâta utilizatoare având rolul, în procesul încheierii contractului, de a semna proiectul emis de reclamantă.
De altfel, la dosar se află şi proiectul de contract întocmit de reclamantă.
- În ceea ce priveşte punerea la dispoziţie a listei cu prestaţiile muzicale transmise.
Această pretenţie a fost întemeiată pe art. 7 din HG nr. 71/2000, numai că aceste prevederi nu se referă la lista prestaţiilor muzicale transmise de către reclamantă, care are nevoie pentru a repartiza sumele încasate către cei în drept, ci, la lista programelor retransmise, iar pârâta, fiind o societate de prestaţii de retransmisie prin radio, care nu transmite programe proprii.
În consecinţă recursul reclamantei se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
Având în vedere această soluţie, reclamanta-recurentă va fi obligată, potrivit art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de C.R.E.D.I.D.A.M. Bucureşti împotriva deciziei nr. 100 din 1 octombrie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Obligă recurenta la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 16 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3505/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3509/2003. Comercial → |
|---|
