CSJ. Decizia nr. 3517/2003. Comercial

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr.3517/2003

Dosar nr. 674/2003

Şedinţa publică din 16 septembrie 2003

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 420/C din 13 martie 2000, Tribunalul Cluj a admis acţiunea reclamantului H.F., împotriva pârâţilor C.G., P.L., B.N. şi B.C., a constatat vânzarea-cumpărarea unor acţiuni de către SC A. SA Cluj Napoca, a obligat pe pârâţi la realizarea transferului dreptului de proprietate al acţiunilor şi la cheltuieli de judecată.

Instanţa de fond a reţinut că între părţi s-au încheiat contracte de împrumut cu clauză, privind promisiunea de preluare a acţiunilor pârâţilor, în cazul în care aceştia nu achitau la termen împrumutul.

Acceptarea promisiunii de către reclamant a născut un alt raport juridic de vânzare-cumpărare a acţiunilor cu care s-a garantat restituirea creditelor.

Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de pârâţi şi, prin Decizia civilă nr. 912 din 10 octombrie 2000, a respins acţiunea reclamantului, constatând că, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, sentinţa civilă nr. 13917 din 12 noiembrie 1997 a Judecătoriei Cluj Napoca, clauza contractului de împrumut, privind promisiunea de vânzare-cumpărare, a fost considerată lovită de nulitate absolută, aşa încât, între părţi, nu a avut loc o convenţie de vânzare-cumpărare a acţiunilor.

Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia 2498 din 5 aprilie 2002 a secţiei comerciale, a constatat recursul nul, reţinând nemotivarea acestuia înlăuntrul termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.

Împotriva acestei ultime hotărâri judecătoreşti, reclamantul a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., susţinând că instanţa de recurs nu a analizat motivele de ordine publică, invocate în scris, şi nu le-a pus în discuţia părţilor.

Astfel, contestatorul consideră că s-au încălcat dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., în sensul că instanţa de apel a caracterizat clauza contractuală de la pct. 5 ca o garanţie a restituirii sumelor împrumutate, împotriva celor reţinute în Decizia de casare nr. 2670/1991 a Curţii Supreme de Justiţie, prin care raporturile contractuale au fost caracterizate drept promisiune de vânzare-cumpărare.

Contestaţia în anulare este nefondată.

Cale extraordinară de atac, de retractare, contestaţia în anulare se poate introduce împotriva hotărârilor irevocabile, în condiţiile prevăzute de art. 317 şi 318 C. proc. civ.

Astfel, dacă instanţa, respingând recursul, a omis să cerceteze unul dintre motivele de casare, consecinţa este rejudecarea parţială cu privire la motivul care a fost omis.

Caracterizarea naturii juridice a stipulaţiei de la art. 5 din contract, ca promisiune de vânzare-cumpărare, aşa cum Instanţa Supremă, în Decizia de casare, a stabilit-o, nu a fost considerată de instanţa de apel.

Însă, în condiţiile în care, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, care se impune cu autoritate de lucru judecat, clauza contractuală a fost declarată lovită de nulitate absolută, caracterizarea naturii juridice a stipulaţiei nu mai prezenta relevanţă, iar invocarea neconcordanţei, între considerentele instanţei de apel şi dispoziţiile instanţei de recurs, ca motiv de ordine publică, este superfluă.

Aşa fiind, Curtea, având în vedere netemeinicia contestaţiei în anulare, o va respinge.

În considerarea culpei procesuale a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. şi a dovezilor administrate, va obliga pe contestator la cheltuieli de judecată către intimaţi, în sumă de 6.000.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare, formulată de H.F. împotriva deciziei nr. 2498 din 5 aprilie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială.

Obligă pe contestator să plătească intimaţilor 6.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 3517/2003. Comercial