CSJ. Decizia nr. 3531/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3531/2003
Dosar nr. 574/2003
Şedinţa publică din 16 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii I.A., I.D.M. şi B.I.D., au solicitat radierea ipotecii pentru garantarea convenţiei de credit acordat de B.X. către SC C.L. SRL, întrucât dreptul de creanţă s-a prescris, iar contractul de ipotecă este lovit de nulitate absolută.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 14 din 17 februarie 2003 a respins acţiunea reclamanţilor şi, constatând abuzul de drept procesual, i-a sancţionat cu câte 500.000 lei amendă.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanţii nu au îndeplinit obligaţia prevăzută de dispoziţiile art. 1912 şi 1913 din Legea nr. 409/2001, de plată a cauţiunii, iar pe de altă parte, abuzul de drept s-a manifestat prin ignorarea unor hotărâri judecătoreşti irevocabile, pronunţate într-o cerere identică, prin care acestora li s-a respins cererea de radiere a ipotecii.
Împotriva sentinţei astfel pronunţate, reclamanţii au declarat recurs la data de 13 martie 2003, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
Astfel, recurenţii susţin că instanţa de fond a calificat greşit acţiunea ca fiind o contestaţie la titlu, ce are ca finalitate înlăturarea executării pornite de A.V.A.B., înfrângând disponibilitatea acţiunii în procesul civil. Greşit instanţa de fond a considerat aplicabile dispoziţiile OG nr. 51/1998, respingând cererea pentru nedepunerea cauţiunii.
În acelaşi mod, curtea de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 723 şi 108 C. proc. civ., privind sancţionarea abuzului de drept, legea prevăzând sancţiunea în cazul introducerii cu rea credinţă a unor cereri vădit netemeinice, în condiţiile în care fondul cauzei nu a fost analizat.
Prin întâmpinarea depusă, intimata, A.V.A.B., a solicitat respingerea recursului declarat împotriva sancţiunii aplicate pentru abuzul de drept, calea de atac fiind reexaminarea, dar şi împotriva soluţiei de respingere a cererii pentru neplata cauţiunii.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Principiul fundamental, caracteristic procesului civil, se referă la disponibilitatea acţiunii şi constă în posibilitatea titularilor drepturilor civile de a-şi exercita deplin dispoziţia asupra obiectului procesului şi mijloacelor procesuale de apărare a dreptului.
Când dreptul de a dispune este potrivnic legii sau aduce atingere intereselor legitime ale altor persoane sau statului, instanţa de judecată are rolul de a lămuri obiectul procesului, caracterizându-l potrivit conţinutului cererii şi dispoziţiilor legale.
Dispoziţiile OUG nr. 51/1998 prevăd, în art. 39, că sunt titluri executorii contractele sau convenţiile de credit, dar şi actele prin care s-au constituit garanţii personale sau reale pentru restituirea acestor creanţe.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 83 din actul normativ citat stabilesc că, împotriva măsurilor dispuse de A.V.A.B., debitorii pot face contestaţie la executare numai după depunerea unei cauţiuni egale cu 20% din valoarea activului bancar supus valorificării.
Astfel, instanţa de fond a caracterizat obiectul acţiunii ca fiind contestaţie la executare şi a stabilit neîndeplinirea obligaţiilor legale de către reclamanţi pentru a păşi la cercetarea fondului litigiului.
În privinţa sancţiunii pentru abuzul de drept procesual, dispoziţiile art. 1085 C. proc. civ. stabilesc calea de atac a reexaminării: „cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii sau despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora".
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva sentinţei comerciale nr. 14 din 17 februarie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii I.A., I.D.M. şi B.I.D., împotriva sentinţei nr. 14 din 17 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3530/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3538/2003. Comercial → |
|---|
