CSJ. Decizia nr. 3538/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3538/2003
Dosar nr. 4538/2000
Şedinţa publică din 17 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 ianuarie 1999, reclamanta SC N.S.C. SRL a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele SC A. SA şi SC A.V. SRL, ambele cu sediul în Deva, să se constată că privatizarea SC A. SA, prin scoaterea activelor la vânzare, s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor HG nr. 457 din 28 august 1997 şi a Ordonanţei nr. 88/1997, aprobate prin Legea nr. 44/1998; să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cele două pârâte şi autentificat sub nr. 5568 din 11 noiembrie 1998 la notariat, privind spaţiul comercial situat în municipiul Deva şi anularea hotărârii A.G.A din 1 noiembrie 1998, cu privire la acest spaţiu, cu cheltuieli de judecată.
S.C. A.V. SRL, cu sediul în Deva, a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat evacuarea necondiţionată a pârâtei din spaţiul, proprietatea acestei societăţi, obligarea la 5.880.000 lei, chirie restantă pe perioada noiembrie 1998 şi 20.000.000 lei daune-interese pe luna ianuarie 1999 şi, în continuare, până la eliberarea spaţiului; să se instituie sechestru asigurător pe bunurile mobile ale pârâtei reconvenţionale, cu cheltuieli de judecată.
Fondul Proprietăţii de Stat Bucureşti a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, prin care a solicitat să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâtă, întrucât s-a opus vânzării de active de la SC A. SA, care s-a făcut cu fraudarea legii şi fără respectarea dreptului de preemţiune a locatarilor.
Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa nr. 644 din 10 septembrie 1999, a respins acţiunea reclamantei, a admis în parte cererea reconvenţională şi a dispus evacuarea pârâtei-reconvenţionale din spaţiul comercial situat în Deva şi s-a respins în rest cererea reconvenţională; s-a anulat, ca netimbrată, cererea de intervenţie formulată de Fondul Proprietăţii de Stat Bucureşti şi reclamanta a fost obligată la plata sumei de 28.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC A.V. SRL.
Prin Decizia civilă nr. 223 din 8 martie 2000 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului şi s-a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de intervenient împotriva aceleaşi sentinţe, cu obligarea reclamantei la 1.000.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC A. SA Deva.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că actele atacate de reclamantă sunt legal încheiate, întrucât pârâta SC A. SA Deva, fiind societate cu capital majoritar privat, nu îi sunt incidente prevederile HG nr. 55/1998 şi OUG nr. 88/1997. Că pretinsele îmbunătăţiri efectuate la imobilul din litigiu pot fi valorificate de reclamantă pe calea unei alte acţiuni în justiţie.
Reclamanta, SC N.S.C. SRL, a declarat recurs împotriva acestei decizii, susţinând că este nelegală şi netemeinică.
A arătat recurenta că hotărârea A.G.A. din 1 noiembrie 1998 este nelegală, întrucât la vot au participat administratori care aveau interes în cauză, încălcându-se astfel prevederile art. 26 din Legea nr. 31/1990.
Astfel, numita S.S. avea obligaţia de a se abţine de la vot, deoarece avea calitatea de administrator la SC A. SA şi asociat unic la SC S.E. SRL Deva şi SC A.P. SRL Deva, această din urmă societate fiind interesată de cumpărarea de acţiuni.
S-a susţinut că hotărârea A.G.A. comportă critici şi sub aspectul mandatului de reprezentare dat de F.P.S., care trebuia să fie special, cu atât mai mult, cu cât acesta s-a opus vânzării activelor, întrucât declanşase vânzarea de active prin vânzarea acţiunilor.
Recurenta a precizat că a solicitat suspendarea soluţionării litigiului la instanţa de apel, întrucât s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 269 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, cerere care, în mod greşit, s-a respins de această instanţă.
Criticile formulate de reclamantă, care nu au fost încadrate în drept, conform art. 304 C. proc. civ., nu pot fi analizate, întrucât nu au fost invocate la instanţa de apel, unde aceasta a arătat numai că îndeplinea toate condiţiile pentru a cumpăra spaţiul din litigiu, deoarece avea contractul legal de închiriere, a efectuat investiţii la imobil, în sumă de 50.000.000 lei, era acţionar la SC A. SA şi avea drept de preferinţă faţă de alţi ofertanţi.
Aşa fiind, reclamanta nu putea formula, pentru prima dată, în recurs critici care nu au făcut obiectul verificărilor instanţei de apel. Acestea nu pot fi examinate direct în recurs, motivele nefiind de ordine publică, s-ar încălca principiul non omisso medio.
De altfel, în mod corect, ambele instanţe au reţinut că, în speţă, nu sunt aplicabile HG nr. 55/1998 şi OG nr. 88/1997, acte normative care prevăd condiţiile care trebuiesc respectate în cazul vânzării activelor de către societăţile comerciale cu capital majoritar de stat.
Intimata SC A. SA este o societate cu capital majoritar privat, căreia nu îi sunt incidente dispoziţiile legale sus menţionate.
Faţă de toate aceste considerente, Curtea constată că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică şi urmează ca, potrivit art. 312 alin. (2) C. proc. civ., să respingă, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC N.S.C. SRL Deva, împotriva deciziei nr. 223 din 8 martie 2000 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2003
| ← CSJ. Decizia nr. 3531/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3540/2003. Comercial → |
|---|
