CSJ. Decizia nr. 3542/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3542/2003
Dosar nr. 7797/2001
Şedinţa publică din 17 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC A.S. SA, sucursala Prahova, Ploieşti, prin acţiunea înregistrată la 31 mai 2000 la Tribunalul Arad a solicitat obligarea pârâtului C.N. la plata sumei de 124.000.000 lei cu titlu de daune şi actualizarea debitului în funcţie de indicele de inflaţie, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare şi cerere reconvenţională, pârâtul C.N. precizează că nu este de acord cu plata despăgubirilor decât în parte, solicitând să se constate că producerea accidentului s-a datorat culpei comune, în procente egale, atât a pârâtului, cât şi a numitului Ş.G.
Prin sentinţa civilă nr. 272 din 4 aprilie 2001, Tribunalul Arad a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 50.429.000 lei cu titlu de despăgubiri şi 3.000.000 lei cheltuieli de judecată, respingând capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata reactualizată a debitului în funcţie de inflaţie.
A fost respinsă cererea reconvenţională a pârâtului C.N., formulată împotriva reclamantei SC A.S. SA Ploieşti, pentru constatarea culpei comune.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, la 4 noiembrie 1998, s-a produs un accident rutier din culpa pârâtului C.N., în urma căruia autoturismul, aparţinând SC V.E.T. SRL Ploieşti, a fost avariat.
Din procesul verbal de constatare a pagubelor la autovehicule şi din dosarul de daune, rezultă că SC A.S. SA a achitat asiguratului, SC V.E.T. SRL Ploieşti, suma de 124.000.000 lei, reprezentând contravaloarea costului reparaţiilor şi că pârâtul a refuzat semnarea angajamentului de plată.
Că, în raportul de expertiză tehnică, întocmit în cauză de expertul P.I., se menţionează că, în anul 1998, valoarea totală a reparaţiilor era de 45.889.000 lei, iar în luna ianuarie 2001 de 99.600.000 lei.
S-a constatat de experţii L.D., O.I. şi P.I. că nu era necesară înlocuirea cabinei cu o cabină echipată, întrucât, în urma accidentului, au fost deteriorate doar carcasa cabinei, uşile, oglinzile, masca faţă, bara de protecţie şi parbrizul, restul echipamentelor putând fi recuperate, valoarea despăgubirilor ridicându-se la suma de 8.539,9 de mărci germane, respectiv, 50.429.000 lei, şi că reclamanta nu s-a conformat dispoziţiilor art. 1169 C. civ., privind actualizarea debitului în raport de indicele de inflaţie, şi art. 22 din Legea nr. 136/1995.
S-a reţinut, totodată, că, din procesul verbal seria A nr. 985094 din 4 noiembrie 1998, a rezultat că vinovat de producerea evenimentului rutier este C.N., care nu a făcut plângere, deşi a susţinut că vinovat este şi conducătorul auto Ş.Gh., astfel că cererea reconvenţională a fost respinsă.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 707 din 25 iunie 2001 a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, declarat împotriva hotărârii instanţei de fond.
Împotriva menţionatei decizii, reclamanta SC A.S. SA, sucursala Prahova, Ploieşti, a declarat recurs, în temeiul art. 304 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând, în concluzie, admiterea recursului său, casarea deciziei şi efectuarea unei contraexpertize tehnice auto.
În criticile formulate, recurenta-reclamantă susţine, în esenţă, că dauna reală la data accidentului, pe care pârâtul a produs-o din culpa sa, este de 124.000.000 lei, că experţii, la întocmirea raportului de expertiză tehnică, nu au avut în vedere normele legale în vigoare, care reglementează raportul de asigurare, respectiv, Legea nr. 136/1995 şi normele de aplicare ale acesteia, solicitând, în concluzie, efectuarea unei contraexpertize tehnice auto.
Recursul este nefondat.
Curtea, analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate în raport cu actele şi lucrările dosarului, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea deciziei recurate, în speţă, nefiind întrunite vreuna din situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Susţinerea reclamantei, privind efectuarea în cauză a unei contraexpertize, cu acelaşi obiect, nu este relevantă, avându-se în vedere că experţii au stabilit corect, în baza Legii nr. 136/1995 şi a normelor tehnice de aplicare a acesteia, suma reală a daunei pe care pârâtul a produs-o din culpa sa.
Astfel, instanţa de apel în mod corect a reţinut că din expertiza tehnică, efectuată în cauză de experţii D.L., I.O. şi I.P., aflată la dosarul de fond, rezultă clar modul de calcul al despăgubirilor, în raport cu gradul de uzură al autovehiculului şi al pieselor, accesoriilor şi echipamentelor avariate înlocuite sau reparate, raportat la normele tehnice în vigoare.
Cum hotărârea instanţei de apel este temeinică şi legală, Curtea urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.S. SA, sucursala Prahova, Ploieşti, împotriva deciziei nr. 707 din 25 iunie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3540/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3545/2003. Comercial → |
|---|
