CSJ. Decizia nr. 3549/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3549/2003
Dosar nr. 8274/2001
Şedinţa publică din 17 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 14 septembrie 2000, reclamanta SC N.X. SA Slimnic a chemat în judecată pe pârâta SC L.A. SA Sibiu, pentru a fi obligată la plata sumei de 225.876.074 lei, reprezentând preţul unor produse livrate, plus 44.011.120 lei dobânzi pentru întârziere la plată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că a livrat pârâtei un număr de 2.000 animale, precum şi furaje şi utilaje agricole, pentru care s-a achitat numai o parte din preţ.
Prin sentinţa civilă nr. 1776/C din 21 noiembrie 2000, Tribunalul Sibiu a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamantă, pârâta SC L.A. SA Sibiu fiind obligată la plata sumei de 124.428.312 lei cu titlu de preţ neachitat, plus 44.011.120 lei cu titlu de dobânzi, precum şi la dobânzile până la achitarea integrală a debitului şi la 6.613.789 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Hotărârea instanţei de fond a rămas definitivă în baza deciziei nr. 528/A din 20 iunie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin care s-a respins apelul pârâtei.
Cu actul înregistrat la 11 octombrie 2001, societatea comercială pârâtă a formulat recurs împotriva acestei decizii, susţinând următoarele:
- instanţele au pronunţat hotărâri nelegale, deoarece nu au ţinut seama de împrejurarea că, prin procesul-verbal de licitaţie din 3 mai 2000, au fost achiziţionate şi plătite două ferme în care erau cuprinse şi bunurile ce formează obiectul dosarului;
- chiar dacă instanţa de apel a reţinut că bunurile în litigiu sunt dobândite cu prilejul altei licitaţii, în realitate, o parte din bunuri coincid şi au fost achitate de două ori, fiind vorba de săvârşirea unor fapte penale;
- cu privire la dobânzi a arătat că acestea nu au caracter contractual şi nici legal, aşa încât a fost obligată în mod nejustificat.
Recurenta a formulat şi o cerere de suspendare a executării deciziei, cerere care a fost respinsă prin încheierea din 17 aprilie 2002 a secţiei comerciale a Curţii Supreme de Justiţie.
Recursul pârâtei este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că între părţi au existat mai multe relaţii comerciale, litigiul de faţă fiind generat de interpretarea pe care pârâta-reclamantă a dat-o procesului-verbal de licitaţie nr. 1089 din 3 mai 2000, prin care a dobândit cele două ferme, respectiv, Ferma 8.R. şi Ferma 2.V.
Astfel, recurenta a susţinut că, prin achiziţionarea la licitaţie a celor două active, a cumpărat şi bunurile mobile cuprinse în cele două ferme, aşa încât plata, care a fost făcută în baza licitaţiei, acoperă şi contravaloarea bunurilor pretinse prin acţiune.
În realitate, instanţa de apel a reţinut în mod corect faptul că, pentru bunurile mobile, care formează obiectul litigiului, s-au întocmit procese-verbale şi o factură distinctă, pe care pârâta nu a achitat-o în întregime şi care a generat cauza de faţă.
De altfel, din procesul-verbal de licitaţie din 3 mai 2000 (dosarul tribunalului) rezultă că vânzarea obiectivelor la licitaţie s-a făcut în baza OG nr. 11/1996 şi, ca urmare, a titlurilor executorii, ceea ce înseamnă că pârâta a dobândit cele două active trecute în procesul-verbal.
Pe de altă parte, unele facturi, emise de reclamantă pentru bunurile a căror contravaloare se pretinde, sunt emise în luna martie 2000, anterior licitaţiei, cu referire la avize de recepţie şi fără nici o legătură cu vânzarea celor două active.
Cea de a doua critică formulată de pârâtă se referă la pretinse fapte penale, ce au condus la plata dublă a bunurilor, dar nu s-au depus dovezi în acest sens.
Prin ultimul motiv de recurs, pârâta a susţinut că obligarea sa la plata dobânzilor este nelegală, dar şi sub acest aspect, curtea de apel a considerat în mod justificat că s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 43 C. com., potrivit căruia datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.
Pentru toate aceste considerente, recursul formulat de pârâtă va fi respins în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.
În conformitate cu art. 274 C. proc. civ., recurenta va plăti intimatei suma de 25.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat dovedit cu chitanţa de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta, SC L.A. SA Sibiu, împotriva deciziei nr. 528 din 20 iunie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante, SC M.X. SA Slimnic, suma de 25.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3547/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3550/2003. Comercial → |
|---|
