CSJ. Decizia nr. 3547/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3547/2003
Dosar nr. 8209/2002
Şedinţa publică din 17 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1362 din 29 noiembrie 2000 a Tribunalului Hunedoara, secţia comercială şi contencios administrativ, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul, Consiliul Local al Municipiului Deva, şi pârâta, Policlinica cu Plată Deva, a fost obligată la plata sumei de 20.250.744 lei, chirie restantă, la 26.400.193 lei, penalităţi de întârziere şi la 3.474.057 lei, cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 626 din 8 august 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Hunedoara împotriva sentinţei tribunalului.
S-a reţinut de către instanţa de apel că pârâta a folosit spaţiul şi după expirarea contractului de închiriere şi, în mod corect, instanţa de fond a apreciat situaţia ca o tacită relocaţiune, generatoare de plată, conform art. 1429 C. civ., atât în ceea ce priveşte chiria, cât şi penalităţile prevăzute la art. 7 din contractul iniţial.
Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, susţinând că este nelegală şi netemeinică.
A susţinut recurenta că, la data introducerii acţiunii şi cu atât mai mult la prima zi de înfăţişare, chiria era achitată la zi, conform facturilor de plată a chiriei, şi instanţa trebuia să soluţioneze numai capătul de cerere privind penalităţile de întârziere.
Această critică nu poate fi examinată, întrucât nu a fost invocată la instanţa de apel şi s-ar încălca principiul non omisso medio, deoarece nu a făcut obiectul verificărilor instanţei de apel.
Recurenta a arătat că nu datorează penalităţi de întârziere în plată, deoarece nu a avut contract de închiriere cu intimata şi aceasta nu poate invoca clauza penală din contractul de închiriere, pe care l-a avut şi care expirase la data formulării acţiunii deduse judecăţii.
Critica este întemeiată pentru următoarele considerente.
La data de 19 martie 1997, pârâta a închiriat de la R.A. G.C.L. Deva, în baza contractului nr. 2701, pe o durată de 1 an, imobilul situat în Deva, cu profil de activitate medicală.
Ulterior, prin reorganizarea fostului R.A. G.C.L. Deva, spaţiul a fost preluat de Consiliul Local al Municipiului Deva, intimata-reclamantă din litigiul de faţă.
Pârâta a rămas în spaţiu şi după expirarea termenului de un an, fără ca reclamanta să o împiedice, aşa încât locaţiunea se consideră reînnoită prin tacită relocaţiune, în condiţiile art. 1437 şi 1452 C. civ.
Este adevărat că, prin art. 7 din contractul de închiriere nr. 2701 din 19 martie 1997, s-a prevăzut că, pentru neplata chiriei la termen, se datorează penalităţi de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere.
Cum acest contract a expirat şi părţile nu l-au prelungit sau nu au încheiat un nou contract de închiriere în care să stipuleze expres clauza penală, pârâta nu poate fi obligată la penalităţi de întârziere, aşa cum în mod greşit au apreciat ambele instanţe.
Aşa fiind, pentru considerentele reţinute, urmează ca, potrivit art. 312 alin. (2) C. proc. civ., să se admită recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei instanţei de apel, decizie ce se va modifica în sensul că se va admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului, ce se va schimba în parte, în sensul că se va înlătura obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere, în sumă de 26.400.193 lei.
Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Hunedoara pentru Policlinica cu Plată Deva împotriva deciziei nr. 626 din 8 august 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul că admite apelul declarat de aceeaşi parte împotriva sentinţei nr. 1326 din 29 noiembrie 2000 a Tribunalului Hunedoara, pe care o schimbă în parte, în sensul că înlătură obligarea pârâtei de la plata penalităţilor de întârziere, în sumă de 26.400.193 lei.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3546/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3549/2003. Comercial → |
|---|
