CSJ. Decizia nr. 3616/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3616/2003
Dosar nr. 642/2002
Şedinţa publică din 23 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 27 iunie 2000, reclamanta, Asociaţia judeţeană pentru Ocuparea şi Formarea Profesională Deva, a chemat în judecată pârâta SC J.P.C.S. SRL Deva, solicitând ca, în baza sentinţei civile ce se va pronunţa, să fie obligaţi la plata sumei de 66.147.716 lei, încasată nejustificat cu cheltuieli de judecată şi penalităţi de întârziere în sumă de 40.283.959 lei.
În susţinerea pretenţiilor, reclamanta a arătat că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate în baza contractului nr. 140 din 5 mai 1998, privind serviciile de calificare şi recalificare – locaţia Brad, în materia reintegrării pe piaţa muncii a persoanelor disponibilizate, situaţie în care se impune restituirea sumei avansate.
Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1242 din 8 noiembrie 2000, a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
În motivarea soluţiei date, instanţa de fond a reţinut că, prin înscrisurile depuse în apărare, pârâta nu a fost în măsură să probeze îndeplinirea obligaţiilor asumate, rapoartele şi actele prezentate având caracter unilateral şi nu dovedesc desfăşurarea unor cursuri de calificare, recalificare sau plasarea unui client.
Or, potrivit art. VI din contractul încheiat, pârâta avea obligaţia de a pune la dispoziţia reclamantei lista clienţilor, care să conţină numele, adresa, calificarea şi lucrarea în care sunt cuprinşi, planificarea detaliată a programului de servicii, ştatele de plată etc.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel pârâta, criticile vizând modul în care s-au apreciat probele administrate cauzei privind realizarea obligaţiilor asumate prin contractul încheiat.
Se susţine că, în limita sumelor primite, a prestat serviciile la care s-a obligat, neîndeplinirea în totalitate a obligaţiilor contractate datorându-se culpei reclamantei-intimate, care, după justificarea cheltuielilor efectuate din avansul primit, a refuzat continuarea finanţării activităţilor respective.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 808 din 26 noiembrie 2001, a admis apelul, a schimbat sentinţa civilă criticată şi, pe fond, a admis în parte acţiunea, obligând pârâta la restituirea sumei de 36.283.163 lei. De asemenea, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere, iar conform art. 274 C. proc. civ., reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a avut în vedere probele administrate cauzei, inclusiv expertiza dispusă în această cale de atac.
S-a arătat că, deşi durata contractului, stabilită de părţi, a fost de 12 luni, acesta s-a derulat efectiv în perioada 1 martie 1999 - 30 iunie 1999 şi, comparând sumele plătite cu serviciile efectiv prestate, a rezultat, conform concluziile expertizei, că pârâta-apelantă a încasat în plus suma de 36.283.163 lei.
De asemenea, instanţa de control judiciar a mai reţinut că, deşi la pct. V din contract, reclamanta-intimată s-a obligat să plătească costul serviciilor, raportul de expertiză, însuşit de părţi, a evidenţiat că executarea obligaţiei de plată a preţului s-a făcut cu mare întârziere, pârâta neputându-şi îndeplini, din această cauză, obligaţiile asumate din programul convenit, situaţie în care nu-i poate fi aplicată sancţiunea prevăzută de clauza penală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen şi legal timbrat, reclamanta, criticile vizând aspectele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, că instanţa de apel, în pronunţarea soluţiei date, a avut în vedere numai concluziile raportului de expertiză, fără a-l corobora cu celelalte probe administrate, care conduc la concluzia că nici una din obligaţiile de rezultat asumate de furnizor – organizarea de cursuri pentru 210 persoane şi plasarea în muncă a unui număr de 129 persoane din rândul celor 210 - nu a fost îndeplinită.
De asemenea, se critică şi modul de interpretare a clauzei penale din contractul încheiat, exonerarea de răspundere a pârâtei fiind reţinută eronat, atâta timp cât pârâta-intimată nu şi-a respectat obligaţiile asumate, cât şi acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat.
Potrivit contractului încheiat la data de 5 mai 1998, pârâta-intimată s-a obligat să presteze servicii de calificare şi recalificare - locaţia Brad, în vedere reintegrării pe piaţa muncii a persoanelor disponibilizate.
Conform anexei D la contract, reclamanta-recurentă urma să acorde un avans în baza scrisorii de garanţie bancară prezentată de furnizor.
Aşa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză efectuat pe baza actelor prezentate de părţi, pârâta nu a fost în măsură să-şi îndeplinească obligaţiile asumate datorită culpei reclamantei, care nu a fost în măsură să respecte programul prevăzut de părţi.
S-a luat în considerare prestările efectiv realizate şi s-a avut în vedere şi faptul că, din conţinutul contractului încheiat, nu rezultă că pârâta şi-a asumat obligaţia de plasare a forţei de muncă.
Prin înscrisurile depuse, pârâta-intimată a făcut dovada prestărilor de servicii efectuate, confirmată şi de raportul de expertiză, în sumă de 29.863.553 lei, restituirea diferenţei de 36.283.163 lei fiind justificat dispusă de instanţa de apel, având în vedere dispoziţiile art. 992 C. civ.
De asemenea, probele administrate au evidenţiat faptul achitării cu întârziere a preţului prestaţiei conform clauzelor convenţiei intervenite între părţi, fapt ce a condus la exonerarea pârâtei-intimate de plata penalităţilor de întârziere.
Faţă de soluţia dată, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., situaţie în care şi această critică urmează a fi înlăturată.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază că soluţia instanţei de apel este legală şi temeinică, fiind dată în conformitate cu dispoziţiile legale în materie, raportat la clauzele stipulate în contractul încheiat, astfel că, potrivit art. 312 C. proc. civ. şi văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, Agenţia judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Hunedoara, împotriva deciziei nr. 808 din 26 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte suma de 6.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către SC J.P.C.S. SRL
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3615/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3617/2003. Comercial → |
|---|
