CSJ. Decizia nr. 3619/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3619/2003
Dosar nr. 336/2003
Şedinţa publică din 23 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC E.I.C. SRL Bucureşti l-a chemat în judecată pe pârâtul, Institutul Naţional de Cercetare-dezvoltare D.D., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună rezilierea contractului de asociere în participaţiune nr. 6398 din 20 decembrie 1996; obligarea pârâtei la plata sumei de 14.920.000 lei, reprezentând contravaloarea cantităţii de reproducători, ce se aflau în heleşteele amenajării piscicole C., în momentul preluării abuzive de către pârâtă în septembrie 1998.
Prin sentinţa civilă nr. 186 din 5 aprilie 2001, Tribunalul Tulcea a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei, cu motivarea că aceasta nu a administrat nici o probă din care să rezulte că a fost deposedată abuziv de către pârâtă de cantitatea de 2.984 kg reproducători şi, de altfel, nu a demonstrat culpa pârâtei în derularea defectuoasă a raporturilor ce decurgeau din contractul de asociere în participaţiune.
Prin Decizia civilă nr. 76/COM din 19 decembrie 2002, Curtea de Apel Constanţa a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă în contra sentinţei mai sus menţionate.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că, din probele administrate – sentinţa civilă nr. 628 din 8 decembrie 1998 a Tribunalului Tulcea, adresele nr. 897 din 4 martie 1998 şi nr. 388 din 14 februarie 2001 – a rezultat că reclamanta a fost aceea care nu şi-a onorat la termen obligaţiile, neexistând nici o dovadă care să demonstreze comportamentul abuziv al pârâtei; deşi s-a efectuat o expertiză contabilă, aceasta nu a fost concludentă pentru că apelanta a prezentat documente cu referire strictă la evidenţa contabilă a asocierii în participaţiune.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, următoarele:
În mod greşit nu s-a reţinut că expertiza efectuată în cauză nu a fost concludentă din vina pârâtei, care nu a asigurat accesul expertului la evidenţa contabilă, fapt ce s-ar fi impus a fi sancţionat, prin analogie, conform dispoziţiilor art. 225 C. proc. civ.;
Greşit s-a reţinut culpa sa, respingându-se acţiunea privind rezilierea contractului, motivat de faptul că nu şi-ar fi îndeplinit obligaţiile asumate, când singura sa obligaţie era plata unei sume de 5.000.000 lei anual şi 10% din profitul net anual, iar instanţele nu s-au preocupat dacă şi în ce măsură obiectul asocierii a produs un câştig, pentru a se putea achita sumele precizate la art. 5 şi 6 din contractul de asociere.
În consecinţă, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi reţinerea cauzei în vederea rejudecării.
Recursul reclamantei nu este fondat şi va fi respins, ca atare, potrivit considerentelor ce urmează a fi mai jos arătate.
Motivul de recurs, vizând expertiza efectuată în cauză, nu se susţine atâta timp, cât, potrivit dispoziţiilor Codului civil, cel ce face o afirmaţie în faţa instanţei trebuie să o probeze, deci, chiar reclamanta era cea ţinută să-şi dovedească pretenţiile, conformându-se regulilor procedurale stabilite privind administrarea acestei probe, ceea ce reclamanta nu a făcut.
Astfel fiind, din toate probele administrate în cauză, inclusiv expertiza care a furnizat date de ordin tehnic şi contabil privind rezultatele activităţii părţilor, de asociere în participaţiune, rezultă, fără tăgadă, că reclamanta a fost cea care nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, fiind obligată, printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, la plata unor sume de bani tocmai ca urmare a nerespectării obligaţiilor contractuale.
Ca urmare, contrar afirmaţiilor recurentei-reclamante, corect s-a reţinut culpa sa, respingându-i-se capătul de cerere privind rezilierea contractului şi, totodată, corect s-a apreciat şi că pretenţiile sale, privind plata contravalorii unei cantităţi de peşte, sunt nejustificate, atâta timp, cât nu au fost dovedite – nici privind cantitatea invocată şi nici preluarea ei abuzivă de către pârâtă.
Astfel fiind, recursul formulat în cauză de reclamantă va fi respins ca nefondat, nefiind întrunite cerinţele art. 304 C. proc. civ. şi vor fi menţinute hotărârile pronunţate, ca fiind legale şi temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, SC E.I.C. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 76 din 19 decembrie 2002 a Curţii de apel Constanţa, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3618/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 362/2003. Comercial → |
|---|
