CSJ. Decizia nr. 3618/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3618/2003
Dosar nr. 1361/2002
Şedinţa publică din 23 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa nr. 3140 din 20 aprilie 2001, a admis în parte acţiunea precizată a reclamantei, SC T.N. SA Bistriţa Năsăud, şi a obligat pârâta, SC I.O.C. SRL Bucureşti, la plata sumelor de 62.870,21 dolari S.U.A., datorată conform contractului de mandat şi acordului părţilor, precum şi la plata sumei de 100.000 dolari S.U.A., cu titlu dobânzi şi comisioane bancare, plus 196.994 dolari S.U.A., reprezentând diferenţa obţinută de pârâtă prin valorificarea bumbacului, toate sumele urmând să se plătească în echivalent lei, la cursul B.N.R. de la data pronunţării hotărârii, la care se adaugă suma de 4.761.000 lei, reprezentând comision vamal, precum şi 70.133.375 lei cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 65 din 11 martie 2002, a anulat, ca netimbrat, apelul pârâtei împotriva sentinţei tribunalului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Pârâta a fost citată cu menţiunea de a depune taxa de timbru, în cuantum de 47.887.265 lei, şi timbru judiciar, în valoare de 50.000 lei.
Aceasta a solicitat Administraţiei Financiare a sectorului 6 Bucureşti eşalonarea plăţii taxei de timbru, dar administraţia financiară nu a soluţionat cererea, deşi s-au acordat trei termene.
Potrivit reglementărilor legale, taxele de timbru se plătesc anticipat cererii deduse judecăţii sau căii de atac formulate. Instanţa poate acorda un termen pentru plata taxei de timbru, urmând ca partea încunoştinţată de obligaţia pe care o are să o depună până la cel mai târziu la primul termen de judecată.
Întrucât pârâta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei şi având în vedere prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi dispoziţiilor OG nr. 32/1995, cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 123/1997, a anulat ca netimbrat apelul.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâta, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum şi art. 21 din Legea nr. 146/1997.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se invocă faptul că instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, arătând următoarele:
Întrucât a făcut dovada că s-a adresat Ministerului Finanţelor cu cerere pentru eşalonarea plăţii taxei de timbru, în aplicarea prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, apelul trebuia înregistrat la instanţă într-o evidenţă specială, pentru conservarea drepturilor ce s-ar putea pierde prin trecerea timpului şi nu trebuia să i se dea curs până nu prezenta dovada obţinerii facilităţilor sau a plăţii taxei judiciare de timbru datorate.
În speţă, se impune fie nepunerea pe rol a apelului, fie suspendarea judecării lui până la prezentarea dovezii obţinerii facilităţii solicitate sau a depunerii dovezii de plată a taxei de timbru.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, cum a fost modificată şi completată, instanţa de apel a citat pârâta pentru termenele din 20 septembrie 2001, cu menţiunea de a depune taxa de timbru în sumă de 47.887.265 lei şi timbru judiciar în valoare de 50.000 lei. La termenul respectiv, pârâta a arătat că a fost în imposibilitate să achite taxa de timbru, întrucât reprezentantul societăţii a fost plecat din ţară.
Ulterior, la termenul din 1 noiembrie 2001, pârâta a depus cerere pentru eşalonarea plăţii taxei judiciare de timbru şi un set de acte, solicitând să fie înaintate administraţiei Finanţelor Publice sector 6, pentru soluţionare.
După acest termen s-au acordat trei termene de judecată, pentru ca pârâta să obţină relaţii de la organul financiar cu privire la soluţionarea cererii de eşalonare a plăţii taxei de timbru, iar aceasta nu a prezentat acte referitoare la stadiul soluţionării cererii. Mai mult, la termenul din 11 martie 2002, când s-a soluţionat apelul, pârâta a lipsit. Or, pârâta manifestând pasivitate în rezolvarea cererii, instanţa de apel a aplicat reglementările în vigoare.
Se mai reţine că şi după anularea apelului ca netimbrat, pârâta nu a depus în recurs acte privind stadiul soluţionării cererii pentru eşalonarea plăţii taxei de timbru.
În recurs, pârâta critică Decizia instanţei de apel numai cu privire la plata taxei de timbru, deşi unul din motivele anulării apelului este şi faptul că nu a depus timbrul judiciar.
Sub aspectul analizat, apelul era anulabil încă de la primul termen de judecată, când pârâta nu a îndeplinit obligaţia legală de a timbra, până la termenul de judecată stabilit de instanţă, aşa cum prevede art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, termen la care nu opera dispoziţiile art. 21 alin. (2) din legea menţionată, deoarece cererea de eşalonare a plăţii taxei judiciare de timbru a fost depusă după primul termen de judecată.
De asemenea, potrivit art. 9 din OG nr. 32/1995, cum a fost modificată şi completată, cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite şi înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării dispoziţiilor ordonanţei, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Or, pârâta nu a depus timbrul judiciar, deşi dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 nu se aplică şi în cazul timbrului judiciar. Prin urmare, în conformitate cu art. 9 OG nr. 32/1997, raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, în mod corect instanţa de apel a anulat apelul.
Faţă de cele arătate, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, reţinând că Decizia instanţei de apel este temeinică şi legală, Curtea va respinge recursul, fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta, SC I.O.C. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 65 din 11 martie 2002 a Curţii de apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3617/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3619/2003. Comercial → |
|---|
